Dupa multe tampenii postate in legatura cu Twilight, pentru care-mi cer scuze, (asta nu pentru ca nu mai iubesc seria, ci pentru ca v-am frecat prea mult la creier cu ea) a venit timpul sa mai scriu si ceva siropos cu care va obisnuisem intr-o vreme, sa mai storc o lacrima.
O introducere mare si plina de suspans. Asta promite, cel putin, primul paragraf. Dar nu am nimic. Nu am absolut nimic de scris.
Nu credeam vre-o data ca as vrea sa am inima sfasiata decat sa simt ce simt acum: NIMIC.
Macar atunci cand imi calca sentimentele in picioare avea ce sa calce si daca tot am facut referile la vampiri poate ca sunt unul dintre ei vorbind strict sin punc de vedere sentimental. Nu ma mai simt umana. Mi-as dori sa am un motiv sa plang. Ma uit in gol si nimic. Sper doar ca mi-a ramas un pic de imaginatie.
“…”
Nu, mi-ai luat pana si imaginatia cand ai plecat.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu