Old memories came to life

Am dat o tura prin Herastrau astazi. Am aflat din “Ring” ieri ca o sa fie un concurs de graffiti.

Datorita cuiva am uitat de el. Dar asta nu conteaza.

Ce conteaza e ca mi-am amintit de el in jurul orei 18, dat fiind faptul ca, concursul (scuzati-mi cacofonia) a fost la ora 10, m-am echipat in blugi trei sferturi, tricou, adidasi si bicicleta si-am plecat calare catre parc.

Cand am ajuns am trecut ca fulgerul prin “skate” si m-am dus sa dau un tur de parc glont, ceea ce mi-a fost imposibil pentru ca 30% din populatia bucurestiului se afla in acelasi timp pe aleile din Herastrau.

Dupa ce am trecut cu succes si cu frana de spate scartaind de trei ori mai tare ca inainte de “trecerea la nivel cu calea ferata” (asta e inspre baneasa pentru cine nu stie) s-a mai eliberat.

Asta pana am ajuns pe aleea trandafirilor.

Am intalnit tot felul de specimene in drumul meu, dar o anumita fata mi-a atras atentia. Mai degraba prietenul acesteia. Tipa avea in jur de 20 de ani si o pereche de role ROZ pe care abia putea sa merga. Cum eu nu pot sa concept ca la 20 de ani sa nu fi capabil sa te misti pe role, m-a apucat … zambetul si mi s-a taiat macaroana cand l-am vadut pe namila de gagic care o astepta la capatul celalalt al aleii, dar mi-a revenit zambetul, chiar mai … zambet (adica ras iseric) cand l-am vazut pe idiot ca radea cu toti muschii corpului lui de amaraiunea de fata.

Am ajuns in “skate” iar si m-am trantit, cat de multa sunt pe-o banca si am inceput sa admir graffuri si pustani.

Mi-am adus aminte ca am fost si eu o data asa.

Ati observant ca ne prostim pe masura ce crestem?

Varsta la care umblam si eu prin Skate era 14 – 15 ani. Atunci nu ne pasa de nimic, eram prieteni cu toata lumea indiferent de culoare, de gusturi muzicale (asta in afara de manele :D), de felul in care ne statea parul sau cine mai stie ce criteriu de discriminare mai exista.

Mi s-a facut brusc dor de berea clocita scoasa din buzunarele pantalonilor cat o zi de post, de tigarile furate din pachetele parintilor si fumate pe ascuns sau mai rau de iarba fumata prin boscheti si stinsa la prima vedere a unui “gabor” chiar si la o distanta de un kilometru, lucruri pe care acum nu le mai putem face pentru ca totul e atat de … legal. Am varsta legala sa ma imbat ca un porc, am varsta legala sa fumez ca tucu’… cat despre al treilea lucru … (eu zic sa ne mutam cu totii in Olanda).

Mi s-a facut dor de hainele baggie , de pantalonii mei cu 2pac si de felul in care inotam in ticoul meu portocaliu.

Mi s-a facut dor de felul in care ne miscam (pentru ca ala nu se chema dans) pe cele mai gretoase melodii de hip-hop si cum cantam cat ne tineau plamanii versurile celor de la parazitii fara sa ne pese cine ne aude.

Mi s-a facut dor de gesturile nesabuite, cum ar fi lipirea gumei de mestecat in parul babelor, de aratarea degetului mijlociu masinilor cu toate ca noi eram cei care treceau pe rosu.

Mi s-a facut dor de buticul dintre stradute care iti vindea alcool fie ca aveai 12 ani sau 20.

Mi s-a facut dor de incercarile esuate de a face fel de fel de trick-uri pe role sau pe biciclete, de gleznele si de incheieturile luxate si umflate, de picioarele puse-n ghips cu saptamanile, [tin sa precizez ca eu am iesit cu bicicleta si in cele 3 saptamani de gips ] si mai ales mi s-a facut dor de felul in care am esuat in incercarea de a-mi rupe gatul [ am alunecat de pe bara, poveste lunga].

Atunci rontaiam chipsuri fara sa ne pese de silueta si beam cola fara sa constientizam ca mai tarziu o sa ne faca rau la ficat in ciuda avertizarilor primate de la parinti.

Jucam leapsa pe role si mesteream impreuna la bicicleta stricata a tovarasului (iese din calcul faptul ca o stricam mai rau iar tovarasul trebuia sa mearga pe jos acasa) iar iarna eram toti pe patinuarul Floreasca punand piedici la prichindei si sarint peste cotofenele care nu se puteau tine pe patine si faceau cunostinta cu gheata de 10-12 ori pe seara.





Atunci nu ne indragosteam prosteste ci doar ne pupaceam dupa copaci …