Still continuare

“In timp ce Iolanda se indrepta cu pasi repezi spre moarte…” zbarnaitul nevrotic al mobilului intrerupe suspansul. Clara arunca lectura de seara in capatul celalalt al camerei si sare sa raspunda la telefon.

-Tot timpul mi-au placut tablourile abstracte iar poza facuta de criminalisti prietenului tau este tocmai buna de inramat. Te pup, ceao.

-Cine..?

Aceeasi voce inspaimantatoare ca de fiecare data, acceasi fiori reci o trec acum pe Clara, aceleasi 20 de secunde de linistie mortuara, acelasi politist instiintand-o ca ceva rau I s-a intamplat unuia dintre prietenii ei, acelasi Lamborghini rosu ca sangele, acum prafuit si neingrijit, aceleasi faruri care strapung negura noptii, acelasi scartait de roti, aceeasi sectie de politie, aceeleasi seturi nesfarsite de intrebari, acelasi legist binevoitor cu suras morbid, alt MO¹ si alta victima.

-Ce trebuie sa fac ca nenorocitul asta sa inceteze? M-am saturat, mi-e dor de cei pe care i-am pierdut pana acum, ma intreb inca ce face Mike care e internat in spital de mai bine de 5 zile si nu in ultimul rand ma intreb cine va fi urmatoarea victima a nenorocitului. Voi chiar nu sunteti in stare sa rezolvati misterul dementului astuia?

Sectia de politie ramane incremenita. Clara tipa si gesticuleaza si se opreste la fix inainte de-al pocni dupa ureche pe comisarul Andrea Koppel.

-Domnisoara sa nu uitam ca, pentru moment dumneavostra sunteti supectul principal in aceste cazuri.

-Atunci arestati-ma! Spune Clara raspicat impreunandu-si incheieturile.

-Oricat mi-as dori domnisoara, nu este posibil. Lipsa de probe nu ne permite. Regreta comisarul.

Clara isi ridica geanta supradimensionata de pe biroul lui Koppel si paseste hotarata spre iesire. Are parul valvoi, e plansa si rimelul ii e intins pe toata fata. Poarta un trening negru de plus si adidasi. Nimeni, niciodata nu o mai vazuse imbracata in asa hal. Iese din sediul politiei si desi e bezna isi tranteste perechea favorita de ochelari la ochi si porneste in tromba spre casa.

-Fine asses you’ve got here in Rome if you ask me. Who’s the chick? Un tip inalt si blondut se sprijina alene in tocul usii de la biroul comisarului.

-Aleeeeeex, prietene, te asteptam. I se ilumineaza fata lui Andrea imediat ce il vede pe individul din usa mai bine. Hei, baieti, uitati, e Alex. Alex este agent special FBI si a fost trimis aici pentru a ne ajuta cu , problema…

Intorcandu-se catre el: Prietene ai pus ochii pe suspectul numarul unu.

-Suspect pe fundul meu, spune Alex. Domnisoara n-ar putea face rau nici macar unei muste.

-Alex, Alex, n-ai invatat inca din experientele anterioare?

Alexander Down, agent special FBI. 32 de ani impliniti in urma cu 5 zile, 1,85, blond, ochii verzi inchis, se poarta mereu cu o barba de 3-4 zile la fel de albicioasa ca si parul din cap. De obicei se imbraca in negru, dar nici o data in costum. Detine un tatuaj pe umar, un demon ce iese furios dintr-un perete de caramida. Nimeni nu stie ce reprezinta acel tatuaj pentru Alex, nici macar el. Cert e ca l-a visat intr-o noapte, l-a desenat si si l-a imprimat in piele. Ii plac femeile frumoase dar nu se lasa influentat de ele in nici un domeniu, e un misogin convins, vorbeste atunci cand mananca, injura in traffic, fumeaza doua sau mai multe pachete de tigari pe zi nu raspunde nici o data la telefonul mobil si masina lui a suferit peste 20 de accidente in cei 3 ani de cand in deserveste cu fidelitate. Singurul lucru care l-a adus unde este, a fost intuitia ascutita si inteligenta lui fara limite.

¹-Modus Operandi [Mod de Operare]