miercuri, 26 februarie 2014
The pressure of the ticking clock
marți, 26 februarie 2013
Hai sa NU mai scriem pe pereti
Ce dracu scrieti pe toti peretii sa plece ala sau celalalt din conducerea echipelor de fotbal. Eu inteleg ca n-aveti destule scoala sa faceti o petitie sau sa-i invadati p-aia cu scrisori (lucru care ar fi mult mai eficient decat scriul cu vopsea pe peretii metroului) da' ia tineti-va spary-urile cu vopsea acasa natarailor si nu mai vandalizati orasul. Inteleg grafitti-ul ...i'm all for that, e arta urba si unele lucrari sunt mai bune decat lucrarile din expozitii de arta dar un scris de-o schioapa cu o caligrafie de cacat NU E GRAFITTI.
Pai ce mama dracu! Eu stau la Stefan cel Mare si e dinamo la o aruncatura de bat. Au vopsit aia peretii (desi nu sunt de acord cu metoda lor pt ca era un mozaic din faianta tucoise pe pereti si-au spoit cu galben peste dar totusi hai sa le recunoastem eforturile) au pus temopane (ca aparent asta e cuvantul de odine in bucuresti la ora actuala) si supranumitii microbisti au scris peste vopsea "pleaca...."(cineva ca nu ma uit la fotbal si nici nu stiu cine da rateuri prin conducerea echipei) arata ca un cur si nici nu da cine stie ce roade asa numitul protest pentru ca ala cine o fi el, dupa ce-si face treaba se urca in tuaregul, sau land rover-ul sau q7-le lui si conduce pana acasa, in niciun caz nu ia metroul asa ca spuneti-mi voi mie ce rost are sa mazgalesti peretii?
Eu inteleg ca ati vazut Green Street Hooligans, ca a devenit biblia voastra si ca aspirati toti sa fiti Charlie Hunnam da' mai suflati dracului bulele alea si afara din ochiu' public. Eu una fac eforturi supraomenesti sa n-aud stirile "din sport" care ar putea la fel de bine sa se cheme "stirile din fotbal" ca nicio redactie de stiri care se respecta nu mai recunoaste alte sporturi in afara de fotbal.
marți, 21 decembrie 2010
Bucurestiul - oras artistic
Dupa cum stiti sunt o persoana incredibil de matinala insa ziua de azi, acumulata cu noaptea trecuta mi-am depasit limitele, am spart bariele, am am am stat treaza toata noaptea pentru ca n-am putut sa adorm. La inceput din cauza unei dureri insuportabine de masea si apoi din cauza calmantului care Dumnezeu si producatorul lui stie ce are in el. Asadar eu imi aranjam hainele in dulap la 3 jumate azinoapte si pentru ca pana la ora 9 pentru mine trecuse deja o zi am hotarat sa ma echipez si sa plec la vanatoare de oferte intr-unul din nenumaratele hypermarketuri ale Bucurestiului. Inutil de mentionat ca una scria in oferta alta era pe raft, de unde si zicala “Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”.
Deci, in vanatoarea mea de oferte m-am impleticit, mai mult adormita decat treaza si pe la Teatrul National moment in care m-a izbit, in cel mai crud mod posibil, mostruozitarea, oribilitatea, caricatura, etc., etc. ce intruchipraza personajele lui Ion Luca Caragiale.
Unu la mana: cum isi permit, intr-o tara asa-zis subjugata de o criza finaciara aparent fara frontiere, sa arunce bugetul statului pe opere de arta si ceasuri aurite, plastice de delimitare a sensurilor de circulatie si cine stie ce alte rahaturi inutile.
Doi, si probabil cel mai important: de ce? De ce sa denaturezi si sa denigrezi in asa hal munca unui scriitor national? De ce sa ma vad eu, ca simplu trecator, obligat sa o admir pe Zita in nud?
Orisicum, sa-l stapaniti sanatosi, apoi sa vina o tornada, s-o ia pe sus si sa o aseze fix la ala care a aprobat-o in curte, sau IN casa sau PE casa sau PRIN casa.
As putea incheia cu preaiubitul slogan “Sa traiti bine” dar ar fi prea crud din partea mea.