Se afișează postările cu eticheta Theatre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Theatre. Afișați toate postările

miercuri, 6 aprilie 2011

Strangers in the night, exchanging glances….

Sau cel putin la melodia asta face referire titlul piesei de teatru de la care tocmai m-am intors.

Straini in noapte, piesa scrisa in prealabil de Eric Assous pentru scenele pariziene si adusa in Romania de maestrul Radu Beligan, in rolurile principale, si unice de altfel, evolueaza talentatul Florin Piersic si simpatica Medeea Marinescu.

Piesa, in aparenta o banala comedie romantica ii prezinta pe Pierre si Julietta, doi straini care isi intalnesc privirile intr-un bar anonim din Paris.El in cautarea a ceva palpabil si real o invita pe ea inapoi in apartamentul lui pentru a continua discutia si randul de bauturi incepute in bar.

Piesa prezinta viata asa cum este, monotona si notorie dar cu mici straluciri de speranta ici colo care te conving ca nu e inca timpul sa pleci dintre cei vii, doi oameni obisnuiti intr-o situatie cu intorsaturi total neobisnuite, poarta spectatorul intr-un montagne russe de emotii si simtiri.

Asa cum ma asteptam, Florin Piersic este un actor magnific, si un om deosebit, iar Medeea Marinescu, desi ,la fel de inocenta cum multi si-o amindesc ca fiind in Maria, Mirabella se transforma, aproape cameleonic de la o situatie la alta, imbratisand fiecare rol pe care personajul ei se hotaraste sa-l joace, de la femeia care cauta o simpla aventura, la prostituata, la jurnalista profesionista si in final, lansadu-ne sa ii descoperim adevarata identitate, vulnerabilitatea si emotia unei femei in cautarea trecutului.

Ca sa n-o mai lungesc cu cuvinte care, pentru voi probabil nu inseamna nimic, desi pentru mine inseamna enorm, trag concluzia aici. O experienta uimitoare, asadar piesa merita vazuta, si nu doar o data.

duminică, 25 aprilie 2010

Der Rest ist Schweigen / Restul e tacere



Sein oder Nichtsein; das ist hier die Frage:

Obs edler im Gemüt, die Pfeil und Schleudern

Des wütenden Geschicks erdulden oder,

Sich waffnend gegen eine See von Plagen,

Durch Widerstand sie enden? Sterben - schlafen -

Nichts weiter!

/

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea!

E oare mai de laudă să suferi

În sinea ta, săgeţile şi praştia sorocului vrăjmaş,

Sau mai degrabă să te-narmezi în faţa unei mări

de zbucium şi prin luptă s-o răpui?

să mori, să dormi... nimic mai mult!

Asa suna Hamlet in germana si asa suna in romana.

Am promis ca ma intorc cu un Update la postul cu “Mergem la teatru” dar teatrul a fost atat de frumos incat merita un post propriu.

Un personaj de film a spus prin ’87 “That’s why I love art man, You never know when is bull crap.”

Eu tind sa-l contrazic.

Hamlet, varianta secolului 21, regizat de Thomas Ostermeier nu admite cacat. Romantismul supraregizat al vremii este inlaturat definitiv iar nebunia lui hamlet e conturata puternic prin iesirile sale dar si prin piesa de teatru regizata de propriul sine pentru a dezvalui unchiului sau cunostintele despre moartea regelui.

Are umor de calitate iar actorii sunt capabili sa interactioneze cu publicul intregrandu-l in spectacol.

Pentru 2 ore si jumatate am pasit in lumea lui Hamlet fara a o parasi o secunda pe cea in care traiesc.

Aplauze, Aplauze de un million de ori APLAUZE.