Mananc si plang. Vomit

Numai inocenta care nu se va mai intoarce niciodata.

Oamenii sunt un cancer ce umple tot spatiu pus la dispozitie.
Curge ca laptele de mama din celula in celula.
Acest cancer locuieste pe un pamant numit Marea Amintire sau
Terra.
Acest pamant este cunscut ca un mare stomac insatiabil si, in apropierea acestei planete, se aude un vaiet prelung si stins al locuitorilor care sunt arsi de sucul gastric al acestei inimi atrofiate.

"Imi place cand gemi."

Eu gem intotdeauna. Geamatul meu este crematoriu de toamna.
Prin geamat,ma sufoc constant.
Gem si foamea roade in mine, naste in mine si repira cu mine.
Pe Umeri imi apasa foamea tuturor mortilor de foame si toata foameta Universala si gurile si stomacurile si ochii si infectiile, nevoile si razboaiele si crimele si urletele si coastele strapungand pielea ...

... si parca Haosul isi suge seva din spasmul inimii mele...\


Sunt dependenta in faza terminala de un drog care nu se inhaleaza, nu se injecteaza, nu se fumeaza, nu se inghite, nu se baga in cur.
Sunt dependenta si mi-e frig tot timpul si am nevoie MEREU
Am nevoie
Nevoie cu N mare si Evoie cu E mare
Mereu si permanent
Vreau
vreau
Imi trebuie.

Simturile mele urla dupa el si mintea mea a devenit o simfonie perfecta de gemete si ragete.
Iar el nu este, nu se inhaleaza, nu se injecteaza,nu se fumeaza, nu se inghite,nu se baga in cur.

Eu sunt foamea mea
Sunt rahitismul tuturor coastelor ,
Ultimul strigat al ulcerului
Rasculat in ultima bucata de carne,
ramasa de zeci de istorii pe sufletul oaselor.
Sangele meu - singurul
Donator Universal.

'Mananci sau esti mancat."
Esti insasi foamea sau iti este foame.

Ma hranesc cu tot ce imi atinge epiderma, ma distrag de la sine, alerg in jurul meu in cercuri obscure, obsesiv, incerc sa ma uit acasa si sa imi iau campii.

Ce imi place sa mananc:
- toamna
-cuvinte
-sunete
-orgasm
-somn
-Mc
-urlet
-prieteni
-oameni
-frati
-iubiti
-iubite
-amanti

. prefrabil, iubirile carora pot sa le sug fiinta si sa ma joc apoi cu papusa de carpa.

Cand mi-e foame de Ioana exita timp.Exist in timp.Exist si sunt timp.
Cand mi-e foame de Iany tremur si vreau si gem.
Cand mi-e foame de Ion plang. Foarte mult si plansul imi gaureste ochii.
Cand mi-e foame de Anamaria imi strang mainile in jurul trupului. Si simt pielea ei.
Cand mi-e foame de Ana mi-aduc aminte. Si-mi trebuie mai mult.
Cand mi-e foame de Theo imi dau un pumn in stomac si parca trece.
Cand mi-e foame de Dumnezeu fac o clisma.
Cand mi-e foame de mine vomit.

Traind, tremurul meu este supt de cer si inspirat adanc in pamant si sfericul,anemic niciodata se mai roteste in jurul propriului frig o zi,o noapte,o viata.

Eu sunt trupul
urletul ,
foamea,
si sangele lui Mesia ,
Universuri,
beti
si
mancati

pe mine,
artistul.


... plangand in foamea de-a mai fi
nemuritor si
om.

Sesiunea

O data ce intrii in sesiune iti aduci aminte de celelalte tentative de tocit din anii precedenti, iti aduci aminte de toate tentativele de copiat din anii precedenti si de scuipatul profesorului care tasneste c-o viteza ametitoare dintre dinti in timp ce acesta zbiara la tine sa bagi in geanta “foaia aia”. Iti aduci aminte de notele mici si incepi sa iti incropesti un plan: MAINE, la 10 ma trezesc si invat, la 12 fac o pauza de 10 minute si invat iar pana la 16 apoi imi dau voie sa ies la o bere cu baietii/ un suc in mall cu fetele. Si vine MAINE te trezesti la 12 jumate, observi ca ziua a inceput cum nu se poate mai prost, totusi iti zici “acum invat, invat da mai intai tre’ sa mananc ca nu pot sa invat pe stomacul gol” si te duci la bucatarie, tragi alene de usa frigiderului, si vrei sa-ti faci o omleta, ai oua, ai branza da’ n-ai rosii. “n-am rosii nu pot sa invat daca nu mananc rosii” asa ca te speli, te imbraci si te duci la magazin, iti cumperi rosii, mananci, intrii-n camera cu ochii pe cartea care zace nemiscata pe pat. Virezi brusc la stanga catre calculator si iti zici “invat, invat da’ sa vad ce mai face gheorghe ca tare mi-e dor de el nu l-am mai vazut de … de aseara” si vorbesti cu gheo’ o ora, 2 ore si din vorba-n vorba iti aduci aminte de filmul ala de care ti-a zis acum 2 seri Vasile si incepi sa-l cauti si culmea e ca-l gasesti. E acolo, in mislocul monitorului, troneaza tentant si dezarhivat asa ca-i dai dublu clik cu gandul “ma uit asa, printre secvente sa vad daca-i la fel de bun cum a zis Vasile ca e” . Se termina si fimul, final fericit, printre ploaia de glonte se intrezareste o poveste de dragoste, el e ranit, ea plange, pe ultima suta de metrii se casatoresc, baietii rai sunt ori omorati, ori pe undeva prin puscarie si cu toate ca e un scenariu tipic de film de actiune, tu-ti stergi lacrima din colul ochiului si zici : “da, frumos, a meritat” inchizi calculatorul si vrei sa te apuci de invatat. Cand deschizi cartea suna telefonu’. E Vasile/Vasilica. E ora 16 tre sa-ti respecti angajamentul fata de prieteni. Si asa se duce planul.
Pe masura ce trece timpul incepi sa gandesti pozitiv “ mai e o saptamana pana la examen, destuuul", " eh lasa ca mai sunt 3 zile pana la examen", "mai sunt 2 ore pana la examen” apoi te vezi in fata usii de la intrarea-n sala de examen si gandiarea ta e inca pozitiva “mai e colega-mea care a invatat”.


spor la invatat

Stiai?

Azi am folosit replica "de pe vremea lu' Pazvante chioru' ". M-a cuprins o tresarire de moment si mi-am dat seama ca eu nu stiu care a fost vremea "lu' Pazvante Chioru' " asa ca am cautat si am gasit urmatoarele : "Pazvante Chioru = La 25 septembrie 1806 bandele de cârjalari ale turcului Pasvan-Oglu au trecut Dunarea la Calafat si au pradat Craiova; acest eveniment a ramas in amintirea poporului drept vremea lui Pazvan-Chioru."

O să privesc lung după tine
Şi o să-mi simţi privirea libidinoasă în ceafă
Topindu-se şi preligându-se
Pe gât în jos
Până o să-ţi întorci brusc capul spre mine
Căutându-mă din ochi,
Surprinzându-mi retragerea prost regizată,
Privirea speriată,
Făptura decăzută
Şi demnă de milă
Ori de dispreţ.

Nu o să te urmăresc prin pasaje întunecoase
Cu vreun cuţit dosit pe mânecă,
E mult prea complicat.
Prefer să-mi fac autopsii
Pe mesele lungi din baruri,
Bându-mi berea amară
De parcă, la fiecare gât,
Mi-aş bate-un alt cui în carne.
Cine dracu sunt oamenii ăştia de la masă?

N-a fost nicicând o vreme
Ca cea din închipuirile mele,
În care omul să aibă încredere în om,
Neferecându-şi în sine
Mii de hectare de traume şi frustrări,
Pârjolind lanuri şi otrăvind fântâni,
Ascunzându-şi comorile
Adânc în inima munţilor.

Nu, nu o să te tai...
Bănuiesc deja ce ai pe dinăuntru
Şi mi-e teamă să nu cumva
Să fim cu toţii nişte nuci fără miez.
Deşi, dacă aş fi sincer cu mine,
Nu m-aş mai îndoi de nimic.

Still continuare

“In timp ce Iolanda se indrepta cu pasi repezi spre moarte…” zbarnaitul nevrotic al mobilului intrerupe suspansul. Clara arunca lectura de seara in capatul celalalt al camerei si sare sa raspunda la telefon.

-Tot timpul mi-au placut tablourile abstracte iar poza facuta de criminalisti prietenului tau este tocmai buna de inramat. Te pup, ceao.

-Cine..?

Aceeasi voce inspaimantatoare ca de fiecare data, acceasi fiori reci o trec acum pe Clara, aceleasi 20 de secunde de linistie mortuara, acelasi politist instiintand-o ca ceva rau I s-a intamplat unuia dintre prietenii ei, acelasi Lamborghini rosu ca sangele, acum prafuit si neingrijit, aceleasi faruri care strapung negura noptii, acelasi scartait de roti, aceeasi sectie de politie, aceeleasi seturi nesfarsite de intrebari, acelasi legist binevoitor cu suras morbid, alt MO¹ si alta victima.

-Ce trebuie sa fac ca nenorocitul asta sa inceteze? M-am saturat, mi-e dor de cei pe care i-am pierdut pana acum, ma intreb inca ce face Mike care e internat in spital de mai bine de 5 zile si nu in ultimul rand ma intreb cine va fi urmatoarea victima a nenorocitului. Voi chiar nu sunteti in stare sa rezolvati misterul dementului astuia?

Sectia de politie ramane incremenita. Clara tipa si gesticuleaza si se opreste la fix inainte de-al pocni dupa ureche pe comisarul Andrea Koppel.

-Domnisoara sa nu uitam ca, pentru moment dumneavostra sunteti supectul principal in aceste cazuri.

-Atunci arestati-ma! Spune Clara raspicat impreunandu-si incheieturile.

-Oricat mi-as dori domnisoara, nu este posibil. Lipsa de probe nu ne permite. Regreta comisarul.

Clara isi ridica geanta supradimensionata de pe biroul lui Koppel si paseste hotarata spre iesire. Are parul valvoi, e plansa si rimelul ii e intins pe toata fata. Poarta un trening negru de plus si adidasi. Nimeni, niciodata nu o mai vazuse imbracata in asa hal. Iese din sediul politiei si desi e bezna isi tranteste perechea favorita de ochelari la ochi si porneste in tromba spre casa.

-Fine asses you’ve got here in Rome if you ask me. Who’s the chick? Un tip inalt si blondut se sprijina alene in tocul usii de la biroul comisarului.

-Aleeeeeex, prietene, te asteptam. I se ilumineaza fata lui Andrea imediat ce il vede pe individul din usa mai bine. Hei, baieti, uitati, e Alex. Alex este agent special FBI si a fost trimis aici pentru a ne ajuta cu , problema…

Intorcandu-se catre el: Prietene ai pus ochii pe suspectul numarul unu.

-Suspect pe fundul meu, spune Alex. Domnisoara n-ar putea face rau nici macar unei muste.

-Alex, Alex, n-ai invatat inca din experientele anterioare?

Alexander Down, agent special FBI. 32 de ani impliniti in urma cu 5 zile, 1,85, blond, ochii verzi inchis, se poarta mereu cu o barba de 3-4 zile la fel de albicioasa ca si parul din cap. De obicei se imbraca in negru, dar nici o data in costum. Detine un tatuaj pe umar, un demon ce iese furios dintr-un perete de caramida. Nimeni nu stie ce reprezinta acel tatuaj pentru Alex, nici macar el. Cert e ca l-a visat intr-o noapte, l-a desenat si si l-a imprimat in piele. Ii plac femeile frumoase dar nu se lasa influentat de ele in nici un domeniu, e un misogin convins, vorbeste atunci cand mananca, injura in traffic, fumeaza doua sau mai multe pachete de tigari pe zi nu raspunde nici o data la telefonul mobil si masina lui a suferit peste 20 de accidente in cei 3 ani de cand in deserveste cu fidelitate. Singurul lucru care l-a adus unde este, a fost intuitia ascutita si inteligenta lui fara limite.

¹-Modus Operandi [Mod de Operare]