New Moon: THE FUNERAL

Telefonul mi-a vibrat din nou in buzunar. Era pentru a douazeci si cincea oara in douazeci si patru de ore. M-am gandit pentru un moment sa raspund la telefon, sau macar sa vad cine incearca sa ma contacteze cu atat indarjire. Poate era important. Poate avea nevoie Carlisle de mine.

Mi-a trecut o clipa prin minte dar nu m-am sinchisit sa ma misc.

Nu eram cu adevarat sigur unde ma aflam. Era un fel de pod intunecat, un loc foarte stramt plin de sobolani si paianjeni. Paianjenii m-au ignorant iar sobolanii s-au retras lasandu-mi spatiu. Aerul era gros si imbibat in miros de ulei pentru gatit, carne rancezita, transpiratie de om si un strat gros de poluare care era aproape vizibil, ca o patura densa, acoperind tot ce ma inconjura.

Sub locul in care ma aflam, insirat pe patru etaje se afla un bloc subred de locuinte dintr-un cartier marginas. Nu m-am sinchisit sa separ gandurile de voci – formau o larma zgomototoasa in limba spaniola pe care incercam sa n-o ascult. Lasam sunetul sa ricoseze din mine. Fara sens. Totul era fara sens. Pana si existenta mea era fara sens.

Toata lumea era fara sens.

Mi-am apasast fruntea de genunchi intrebandu-ma cat o sa rezist in situatia asta. Poate ca era fara speranta. Poate ca incercarea mea era sortita esecului oricum, ar trebui sa incetez sa ma mai torturez si sa ma intorc…

Ideea era atat de puternica, avea calitati vindecatoare – ca si cum cuvintele aveau o cantitate de anestezie, maturand cu usurinta muntele de durere sub care eram ingropat – m-a facut sa respir usurat si m-am simtit ametit.

As fi putut sa plec acum, as fi putut sa ma intorc.

Din spatele pleoapelor Bella imi zambea.

Era un zambet de bun venit, un zambet de iertare, dar nu a avut efectul pe care subconstientul meu intentiona sa-l aiba.

Fireste,nu as fi putut sa ma intorc. Ce insemna durerea mea, la urma urmei, in comparatie cu fericirea ei. Ea ar trebui sa fie libera sa zambeasca, departe de teama si pericol. Departe de idea de a cocheta cu un viitor lipsit de suflet. Merita mai mult decat atat. Merita mai mult decat ceea ce-i puteam eu oferi. Cand va parasi lumea aceasta se va duce intr-un loc care mie imi era interzis definitiv, indiferent de cum ma purtam aici.

Ideea separarii in acel mod a fost mult mai intensa decat durerea pe care o simteam deja. Un fior mi-a strabatut trupul. Cand Bella va parasii lumea asta n-am sa raman in urma. Trebuie sa existe uitare si alinare undeva si pentru mine.

Asta era ceea ce speram eu dar nu existau garantii. “Sa mori, sa dormi. Nimic mai mult” mi-am spus. Chiar si atunci cat voi fi cenusa nu cumva voi mai simtii inca tortura pierderii ei?

Am tremurat din nou.

La naiba, am promis. I-am promis ca nu-i voi mai bantuii viata aducandu-mi demonii mei negrii in ea. Nu aveam de gand sa-mi retrag cuvantul. Nu eram in stare sa fac nimic bun in legatura cu ea? Absolut nimic?

Ideea de-a ma intoarce in micul orasel innorat, care va fi totdeauna adevarata mea casa pe planeta asta, s-a furisat din nou in gandurile mele.

Doar sa verific. Doar sa ma asigur ca e in siguranta si bine si fericita. Nu voiam sa intervin. N-ar fi stiut ca am fost acolo.

Nu. La naiba, NU.

Telefonul a vibrat din nou.

“La naiba, la naiba, la naiba”. Am marait eu.

Poate ca imi va folosi distractia. Numarul mi-a dat dat un soc, primul pe care l-am simtit in jumatate de an.

De ce m-ar suna Rosalie pe mine? Era probabil singura persoana careia ii convenea absenta mea.

Trebuie sa fie ceva cu adevarat in neregula daca voia sa vorbeasca cu mine. Subit, ingrijorat pentru familia mea am raspuns.

“Ce-i?” Am intrebat tensionat.

“Oh Doamne, Edward a raspuns la telefon, ma simt onorata” Imediat ce i-am auzit tonul vocii am stiut ca familia mea era in regula. Probabil ca doar se plictisea. Era dificil sa-i ghicesc motivele fara ca gandurile ei sa-mi fie ghid. Rosalie nu este o persoana pe care s-o pot intelege vre-o data. Actiunile ei erau intotdeauna rezultatul unor impulsuri fara logica.

Am inchis telefonul.

“Lasa-ma in pace.” Am soptit.

Fireste, telefonul a vibrat imediat.

Oare va suna in continuu, pana va reusi sa transmita mesajul cu care avea de gand sa ma enerveze? Mai mult ca sigur. I-ar trebui luni sa se sature de jocul asta. Am cochetat cu ideea de a o lasa sa apese “redial” pentru urmatoarele sase lui, apoi am oftat si am raspuns la telefon, din nou.

“Spune ce-ai de spus.”

Vorbea repede, fara noima. “Am crezut ca vrei sa stii ca Alice e in Forks.”

Am deschis ochii si m-am holbat la grinzile subrede aflate la aproximativ trei centimetrii de fata mea.

“Poftim?” Vocea mea era plata, fara pic de emotie.

“Stii cum e Alice, crede ca le stie pe toate. Seamana cu tine in privinta asta.” Rosalie a chichotit plina de umor insa vocea ei avea o margine emotiva, ca si cum ar fi fost brusc nesigura de ce urma sa faca.

Furia mea m-a facut sa-mi pese si mai putin de problema lui Rosalie.

Alice mi-a promis ca imi va asculta indrumarile in legatura cu Bella, desi nu fusese de acord cu decizia pe care o luasem. Imi promisese ca o va lasa pe Bella in pace, atata timp cat eu o voi lasa. Era clar ca spera ca eu sa cedez durerii intr-un final. Poate ca avea dreptate.

Dar n-am facut-o. Inca. Deci ce cauta in Forks? As fi vrut sa-i sucesc gatul ala slabanog. Nu ca Jasper m-ar fi lasat sa ma apropii de ea in momentul in care mi-ar detecta starea de furie ce radia din mine...

“Mai esti acolo Edward?”

Nu am raspuns. Mi-am prins puntea nasului intre degetul mare si aratator, intrebandu-ma daca vampirii pot avea dureri de cap.

Pe de alta parte, daca Alice s-a intors...

NU. NU. NU. NU.

Am facut o promisiune si Bella merita o viata. Am facut o promisiune.

Mi-am repetat cuvintele ca pe un refren incercand sa-mi scot din cap imaginea seducatoare a ferestrei intunecate de la camera Bellei. Intrarea carte singurul meu sanctuar.

Fara indoiala va trebui sa implor cand va fi vremea sa ma intorc. Nu ma deranja. Cu bucurie as fi petrecut tot restul eternitatii tarandu-ma in genunchi daca ar fi singura modalitate sa ma intorc la ea.

Nu, nu, nu.

“Edward, nici macar nu te intereseaza motivul pentru care Alice e acolo?”

“Nu, in mod special”

Vocea lui Rosaile devenise un zumzait enervant pe fundal “Ea oricum nu incalca regulile. Tu ne-ai avertizat sa nu ne mai apropiem de Bella, orasul Forks nu intra in interdictie”.

Am clipit incet. Bella a plecat? Gandurile mele au analizat neasteptata informatie. Nu absolvise inca deci inseamna ca s-a intors la mama ei. Asta e bine. Ar trebui sa traiasca in lumina soarelui. Era bine ca a avut capacitatea sa puna umbrele in spate.

Am incercat sa inghit. Nu am putut.

Un ras emotiv a izvorat din gatul lui Rosalie. “Asa ca nu trebuie sa fi suparat pe Alice”.

“Atunci de ce m-ai sunat Rosalie, daca nu ca sa o bagi pe Alice in rahat? De ce ma deranjezi? Ugh?”

“Asteapta”. A ridicat vocea cand a simtit ca eram in stare sa inchid din nou. “Nu asta-i motivul pentru care am sunat.”

“Atunci de ce? Spune-mi repede si lasa-ma in pace.”

“Ei bine...” A ezitat.

“Scuipa ce-ai de spus Rosalie. Ai zece secunde”

“Cred ca ar trebui sa vi acasa.”A spus repede. “M-am saturat sa o vad pe Esme trista si pe Carliste fara zambet pe buze. Ar trebui sa-ti fie rusine pentru ce le-ai facut. Lui Emmett ii e dor de tine tot timpul si ma calca pe nervi. Ai o familie. Maturizeaza-te si gandestete si la altii in afara de tine.”

“Interesant sfat Rosalie. Rade ciob de oala sparta.”

“Eu ma gandesc la ei, spre deosebire de tine. Nu te intereseaza cat de mult ai ranit-o pe Esme, daca nu-ti pasa de altcineva? Ea te iubeste mai mult decat oricare dintre noi. Intoarce-te acasa”

Nu am raspuns.

“Am crezut ca o data ce treaba cu Forks va fi terminata, vei trece peste.”

“Forks nu a fost niciodata problema, Rosalie” Am spus incercand sa fiu calm. Ce a spus depre Esme si Carlisle atinsese o coarda sensibila. “Doar pentru ca Bella – era dificil sa-i rostesc numele cu voce tare- s-a mutat in Florida nu inseamna ca sunt in stare... Uite, Rosalie, imi pare foarte rau dar nu cred ca as face pe cineva mai fericit daca as fi acolo.”

“Pai...”

Era acolo, ezitarea care ma ingrijora se simtea din nou in vocea lui Rosalie.

“Care este lucrul pe care mi-l ascunzi Rosalie? Esme e in regula? Carlisle...”

“Sunt bine. Este doar... ei bine, n-am spus ca Bella s-a mutat.”

N-am raspuns. Am recapitulat conversatia noastra. Da, Rosalie a spus ca Bella s-a mutat. A spus: Tu ne-ai avertizat sa nu ne mai apropiem de Bella, orasul Forks nu intra in interdictie. Si apoi: Am crezut ca o data ce treaba cu Forks va fi terminata, vei trece peste. Deci Bella nu mai era in Forks. Ce-a vrut sa spuna cu “Bella nu s-a mutat”?

Rosalie a inceput sa vorbeasca repede iar, avand o nota de suparare in voce.

“Ei nu au vrut sa-ti spuna dar eu cred ca e prosteste. Cu cat treci mai repede peste asta cu atat mai repede lucrurile pot revenii la normal. De ce sa te las sa te tarasti prin cotloanele intunecate ale lumii cand nu mai este nevoie. Poti sa te intorci acasa acum, putem fi o familie din nou. Gata, s-a terminat.”

Parca mi se scurtcircuitase creierul. Nu puteam sa gasesc o logica in cuvintele ei. Stiam ca e ceva evident in ceea ce imi spune dar nu imi dadeam seama ce anume. Mintea mea s-a jucat cu informatia modeland-o in diferite forme. Fara sens.

“Edward?”

“Nu inteleg ce spui Rosalie.”

A urmat o pauza lunga separata de cateva batai de inima umana.

“A... a murit, Edward.”

O pauza mai lunga.

“Imi ...pare rau. Cred ca aveai dreptul sa stii. Bella s-a aruncat de pe o stanca acum doua zile. Alice a vazut dar era prea tarziu sa faca ceva. Cred k ar fi ajutat-o in orice mod posibil, si-ar fi incalcat promisiunea daca ar fi avut timp. S-a intors ca sa il ajute pe Charlie. Stii cat de mult tinea la el-“

Telefonul a murit. Mi-a luat cateva secunde sa realizez ca l-am inchis din gresala.

Am ramas in coltul prafuit pentru un moment interminabil. Era ca si cum timpul s-ar fi terminat si universul s-ar fi oprit in loc.

Incet, miscandu-ma ca un om batran mi-am repornit telefonul si-am format numarul pe care imi promisesem ca nu am sa il mai formez niciodata .

Daca era ea as fi inchis, daca era Charlie as fi aflat informatia de care aveam nevoie si i-as fi demonstrat lui Rosalie ca nu a fost decat o farsa bolnava, apoi m-as fi intors la nimicul meu.

“Resedinta Swan” a raspuns o voce pe care n-o mai auzisem pana atunci. O voce de barbat, ragusita si profunda, dar inca tanara.

Nu m-am orit sa ma gandesc la ce insemna asta.

“La telefon doctorul Carlisle Cullen.” Am spus eu imitand perfect vocea tatalui meu. “As putea va rog sa vorbesc cu Charlie?”

“Nu e aici.” A raspuns vocea si am fost un pic surprins de urma de furie din ea. Cuvintele erau aproape maraite. Dar nu asta conta.

“Atunci unde este?” Imi pierdusem rabdarea.

A fost o pauza scurta, ca si cum strainul nu ar fi vrut sa-mi dezvaluie informatia.

“E la inmormantare” mi-a raspuns intr-un final baiatul.

Am inchis din nou telefonul.

(In caz ca voi capete de piatra n-ati priceput : este momentul in care Edward afla ca Bella s-a aruncat de pe stanca din La Push, spusa dintr-un alt cot de lume, de la un alt capat al firului)

NOTA:" Sa mori, sa dormi. Nimic mai mult" - Shakespeare - Hamlet Actul 3 Scena 1

Concediu Permanent

Concediul permanent este, pentru mine, demisia. Deci DA, mi-am dat demisia. Nu, nu acum, sunt in concediu permanent de vre-o saptamana. Pana sa-ti dai demisia injuri de mama focului actualul loc de munca, fiecare minutel stat peste program, salariul, colegii, tramvaiul, faptul ca trebuie sa pleci cu o ora mai devreme d-acasa pentru a ajunge la timp la serviciu si nu in ultimul rand concediul, pentru ca a fost prea scurt.

Boooooon, nu ti-au convenit toate cele de mai sus si te-ai prezentat la doamna "tanti-responsabila-cu-demisii-si-angajari" cu o foaie alba si spui: "Spuneti-mi si mie ce tre' sa scriu ca nu stiu." Dupa ce ai incropit cateva hieroglife stalcite si-o semnatura inventata pe loc mai ai de stat cu "echipa" aia fabuloasa, laudata in anuntul de angajare inca 15 zile nenorocite, ok, nu-i bai. Problema este ca incepe sa-ti placa, toata lumea e mai vesela si mai sociabila, tu ai mult chef de munca si de caterinca si colegii iti devin prieteni. Da frate, in alea 15 zile se leaga niste prietenii de mai ca nu-ti mai vine sa pleci, toata lumea se intreaba "ce-o sa facem noi fara tine?" si alte cacatele d-astea.

Ai trecut si peste lacrimile de ultima zi, alea-nghitite-n sec si urmeaza EA, doar EA ziua libera care e fabuloasa: te trezesti la cat vrea p... ceasul tau biologic, manaci in pat, te uiti la TiVi, te duci la cumparaturi ca sa cheltui un ultim salariu stai cat vrei de tarziu seara si ti se pare ca exista miliarde de lucruri pe care le-ai putea face in timpul asta liber, atat de vast. Si cam atat. Vine a doua zi si incepi sa suni pe la prieteni, prieteni care nu ies afara in clipa aia pentru ca ei muncesc. Ok, o faci si p-asta, iti calci pe inima si iesi singura, o zi, doua , trei, patru a cincea zi intrii pe eJobs.

Trebuie sa-ti gasesti ceva de lucru, asa nu se mai poate!
Pana ma suna bulangii m-am apucat de altceva: i-am pictat pe usa pe Edward si Jacob ( cine zicea ca nu-s dementa? se insela asta-i tot ce pot sa zic), am citit Macbeth intr-o sigura zi in parc (si-n romana si-n engleza), m-am apucat de Rosu si Negru (si l-am lasat balta,) invat germana (doamne cat urasc semnele alea de pronuntie), fac poze, scriu pe blog si pe twitter, ma uit la seriale proaste de comedie si sunt fericita ca mai sunt ratacite si CSI: NY si Ghost Whisperer o data pe sptamana printre ele, inventez retete si-am reluat legatura cu vechii prieteni.

CINE zice ca n-ai ce face dupa ce ti-ai dat demisia? Mwhaha

Magarul invingator

“Prefata”

Stiu ca vine tarziu dar nu e vina mea ci a faptului ca prin fundurile de tara pe unde ma aflam la momentul respectiv n-aveam net.

Autocritica a facut ravagii, duminica (6 septembtie 2009) la San Marco. Dupa esecul dela Indianapolis SUA, Rossi, a devenit din doctor… magar imprimandu-si-l pe casca pe Donkey din filmul de animatie Shrek si dotandu-si echipa cu urechile de rigoare. Drept rezultat, vraja s-a rupt si “Il Dottore” si-a recuperat pozitia pe cea mai inalta treapta a podiumului unde-i sade bine, surclasandu-i pe Loris Capirossi de la Ducati (2) si Danni Pedrosa de la Honda (3). Tot pe circuitul de la Misano, Vale a mai adaugat un pole-position la pe lista lui acumuland astfel 57 si totalizand 103 victorii. Magarusul cu pricina a aparut in urma esecului de la Indianapolis cand un fan suparat l-a strigat : “Hey Donkey!” si va disparea de pe casca Doctorului insa ne putem astepta oricand de la altele mai boacane. E bine de stiut ca pe casca lui Vale isi are locul si o expresie vulgara in limba italiana “Viva la Figa” ceea ce inseamna … “Long live Pussy”.

Un adevarat artist, irezistibi în victorii şi graţios în înfrîngeri.

O alta situatie de-ras-si-cu-curul s-a petrecut tot pe circuitul de la San Marco insa la o clasa inferioara si anume 125 cc. Pe toata durata cursei s-a dus o lupta stransa intre Espargaro si Iannone, cel dintai refuzand cu indarjire sa isi cedeze pozitia de lider. Lupta l-a avut ca spectator pe Julian Simon pana la sfarsitul ultimului tur cand acesta a devenit actor principal castigand cursa. Cand doi competitori se intrec al 3-lea, cel care sta la locul lui castiga. In ultima curba Iannone l-a atacat la interior pe adversarul sau insa a culcat prea mult motocicleta acrosadu-l. Cei doi au fost proiectati in decor iar motocicleta lui Espargaro a fost catapultata peste un zid de anvelope. cei doi au scapat teferi din acrosaj dar cu chef de ciondaneala motiv pentru care s-a lasat cu o casca-n viziera din partea lui Iannone si o imbrancitura cu felicitari de la Espargaro, asta pana cand echipele celor doi piloti au ajuns la fata locului si i-au luat efectiv pe sus.

Si mai aud spunandu-se ca-n sport nu e distractie.

Sange Adevarat

Sau True Blood, vorba americanului. O alta reteta de succes despre cum sa faci bani dintr-un trend cinematografic mondial. Cum am in fata mea doua saptamani de zacut, intins si cascat datorita mult-asteptatului concediu am luat cu asalt productiile televizate care au starnit valva, la ei nu la noi, si-am inceput sa ma intoxic cu personaje narcomane din “Nurse Jackie”, reuniunea dramatica a unei familii de australieni dintr-un serial de succes de la ei “Packed to the Rafters”, incercari lamentabile de reecranizare a filmelor cu adolescenti din ’99 in “10 Things I hate about you”, titluri cu potential ridicat si continut 0 “Drop dead diva” (chiar ma asteptam sa vad vre-o Paris Hilton macelarita, din nefericire filmul nu are nicio legatura cu punerea pe cale de disparitie a acestei specii) si nu in ultimul rand potentiala existenta a unor creeaturi mistice, insetate de sange dar romantice si anume vampirii din productia celor de la HBO de care mi-am adus aminte, ce-i drept , cam tarziu.

O productie de succes, dupa cate recenzii bune am citit referitor la ea, inspirata, ca majoritatea filmelor cu vampiri, dintr-o serie de romane a autoarei Charlaine Harris “Misterele vampirilor din sud”, serie ce contine 10 publicatii si una “pe vine”.

La prima vedere am fost dezamagita de cei de la HBO si apoi furioasa deoarece multe dintre aspectele personajelor, cat si idila dintre o muritoare si un vampir conicideau prea mult cu indragita serie “Twilight” de care m-am atasat fara a mai exista posibilitatea de a-mi displacea.

Actiunea se petrece intr-o lume fictionala, in care vampirii “au iesit din cosciug” si si-au dezvaluit existenta. O lume in care s-a pornit un razboi mediatic intre vampiri, cu sustinatorii de rigoare si adeptii religiei, care ii vad pe vampiri ca soldati ai diavolului, ce doresc exterminarea definitiva a pradatorilor rasei umane.

Sookie Stackhouse, chelnerita telepata ce lucreaza in barul oraselului imaginar Bon Temps din Louisiana este protagonista, atat a serialului cat si a romanelor. Desi in varsta de 25 de ani Sookie este virgina deoarece, nepuntandu-se abtine sa auda gandurile potentialilor viitori iubiti, gasea acolo intentiile ascunse de privirile blande si saruturile aparent inocente.

La mai bine de 2 ani dupa ce vampirii si-au dezvaluit existenta, in premiera, isi face aparitia Bill Compton, un vampir de 174 de ani care vrea sa se retraga in oraselul din Louisiana pentru o eternitate linistita. Incercand sa isi renege natura si pentru a cruta vietile umane Bill consuma un produs artificial inventat de japonezi denumit True Blood care se straduieste sa imite sangele adevarat fiind categorizat chiar si pe grupe sangvine.

Tot sangele, de data aceasta cel al vampirilor, este recunoscut drept un narcotic puternic cu calitati vindecatoare rapide. Din aceasta cauza, in prima lui seara in Bon Temps, din barul orasului este ademenit de doi indivizi, imobilizat cu un lant de argint al carui proprietati ii slabeau puterile si conectat la o perfuzie cu actiune inversa. Sookie citeste gandurile celor doi si ii sare in ajutor lui Bill.

Seara urmatoare Sookie este batuta pana la epuizare de indivizii din seara anterioara, ocazie ca Bill sa-i rasplateasca chelneritei actiunea de salvare vindecand-o cu sangele lui si creeand de asemenea o legatura speciala intre ei, legatura ce ii permitea vampirului sa o gaseasca pe fata oriunde s-ar afla si de a-i simtii emotiile, ca un plus, band din sangele vampirului, fata simtea o atractie de natura sexual catre el. In aceeasi seara Sookie realizeaza ca nu ii poate auzi gandurile si il scoate drept partenerul ideal fapt care se va si concretiza.

De aici, o serie de intamplari mai mult sau mai putin infricosatoare printre care demascarea unui criminal in serie, descoperirea unei noi specii, si anume pe “cei care isi schimba forma” (creeaturi cu chip uman capabile sa se transforme, la o adica, in animale)reprezentata de prietenul si seful lui Sookie, Sam, si o confruntare cu diavolul insusi care infecteaza toti locuitorii orasului cu pacatele capitale. Un dusman, dar tot odata si aliat si protector isi mai gaseste Sookie si in vampirul milenar, Eric Northman, care, la inceput o foloseste pentru puterile ei supranaturale si apoi incepe sa nutreasca sentimente nobile pentru ea. Intr-un atentat cu bomba legata cu lanturi de argint, care are ca rezultat moartea a trei vampiri si doi oameni, Eric o protejeaza pe Sookie cu propriul lui corp rugand-o mai apoi sa suga bucatile de argint din ranile lui pentru a-i salva viata. Sookie se simte indatorata si cade in capcana intinsa de Eric, inghitind sangele lui si prin urmare formand o legatura emotionala cu iz sexual intre ei.

Povestea e interesanta si desi Eric pare a fi personajul negativ, infiltrandu-se miseleste in relatia dintre Sookie si Bill, suferinta si devotamentul pe care il afisaza in momentul in care Creeatorul lui, Godrik - un vampir in varsta de 2000 de ani care, satul de violentele de care semenii lui sunt capabili si de incapacitatea acestora de a se emancipa - se sinucide dand ochii cu rasaritul pe acoperisul hotelului, realizezi ca este de fapt foarte vulnerabil. Punand la socoteala si noua tunsoare pe care vrand-nevrand o capata dupa o sesiune de coafat esuata din pricina sangelui de la una din victimele sale, intins in par, blondul vampir suedez arata chiar atragator.

True Blood e o productie slaba in viziunea mea, cel putin raportata la cota de mediatizare care I s-a oferit. Sunt totusi (pana in present) 24 de episoade impartite in 2 serii care nu esueaza in incercarea de a trezi apetitul pentru mai mult. Daca va plictisiti, merita descarcat si vazut .

Un mic advertisement totusi, din cauza finalurilor care creeaza un suspans apasator poate sa creeze dependenta :) .

Madonna sau Ultima Picatura Din Paharul Cu Rasism De Pe Noptiera

Madona reprezinta pentru mine un simbol a generatiilor trecute, prezente si viitoare dintr-o alta galaxie. Am refuzat sa ma alatur turmei de oi care o venereaza pe aceasta diva egocentrica, irationala si supra-adulata. E drept ce se spune despre femei; si anume ca ele o iau razna de la o varsta mult mai frageda, ea a luat-o razna probabil din momentul in care a vazut ca toata lumea o pupa-n cur.
Ca sa mi se intensifice si mai tare sentimentul de repulsie pe care mi-l provoaca orice articol, interviu, videoclip sau melodie a artistei, (al carei talent nu-l reneg) diva a considerat ca e necesar ca in deschiderea concertului de aseara(26 augus 2009) de la Bucuresti, sa mentioneze problema rasiala cu care tara noastra se confrunta, si anume discriminarea tiganilor pe motiv etnic.
Incercand sa nu ma enervez si sa o bag literalmente in "pizda ma-sii" pentru porcaria pe care a putut sa o spuna explic discriminarea rasiala a tiganilor din urmatorul motiv: M-am saturat de prezenta constata a leprelor astora in orice subiect de stiri, pagina de ziar, reclame televizate, bannere publicitare si cine mai stie ce alte metode de media.
Din cauza minoritatilor aparate de legi peste legi si drepturi suplimentare, locuinte de la stat, locuri rezervate in facultati si oportunitatile de angajare care sunt mult mai vaste pentru ei EU ma simt discriminata, EU ma simt minoritar in propria mea tara.
Inlaturarea rasismului inseama sa tratezi etniile tinta omeneste, sa le dai trepturi EGALE cu ale poporului pe ale care teritorii locuiesc si in nici un caz sa ii pui pe toti pe un pat de fulgi si sa le dai cu ligurita. Tiganul tot tigan e si de fiecare data cand o sa aiba ocazia o sa-ti dea in cap la colt de strada pentru 50 de lei. Invata-i ce inseamna respectul de sine si dovedeste-le prin fapte ca target-ul pe care cu totii viseaza sa-l atinga (recte: palate, aur si valuta) inseamna sa ingenuncheze, sa domine si intr-un final sa dizolve poporul care i-a sustinut.
Ceea ce mi se pare ciudat insa, e faptul ca desi ii pupam at de mult in cur pe acesti paraziti ai societatii lumea din jurul nostru a ramas cu aceleasi conceptii. Ceea ce e cu adevarat dubios este un fragment dintr-o stire de pe Yahoo! care mi-a declansat o avalasa emotionala si deloc pozitiva:
" BUCHAREST, Romania - At first, fans politely applauded the Roma (n.a. cacat de cuvant ce ii exprima pe tigani) performers sharing a stage with Madonna. Then the pop star condemned widespread discrimination against Roma, or Gypsies and the cheers gave way to jeers.

The sharp mood change that swept the crowd of 60,000, who had packed a park for Wednesday night's concert, underscores how prejudice against Gypsies remains deeply entrenched across Eastern Europe.

Despite long-standing efforts to stamp out rampant bias, human rights advocates say Roma probably suffer more humiliation and endure more discrimination than any other people group on the continent"
POFTIM? UMULIRE? Nu am inteles? Cineva sa ma ajute sa procesez termenul. Ulima data cand am verificat umilirea era punerea intr-o situatie de inferioritate, a injosi. Poate ca am trecut eu cu vederea dar cert e ca in ultimii 22 de ani, cel putin (de cand exist din punct de vedere fizic) nu am vazut nici un tigan alungat cu pietre, scuipat sau injosit in niciun fel. Pe de alta parte pot sa jur cu mana pe inima ca am vazut romani scuipati, violati, talhariti si taiati cu cutitul in plina zi in RATB de scursurile astea ale societatii romanesti si nu numai. Acum intreb : cine pe cine umileste? La intrebarea asta nu are decat sa raspunda insasi diva pop si daca va considera in continuare ca tiganii sunt discriminati pe teritoriul Romaniei atunci n-are decat sa-i infieze pe toti si sa le dea tzata!

Cu Mult Respect!
EU



P.S. cine se simte ofensat in orice fel nu poate decat sa se duca dracu!