Tanti de la bilete s-a jurat cu mana pe inima si scuipat in san plus matanii la biserica si promisiunea ca are inside-uri de la Sefu’ ca trenul o sa aibe o intarziere fenomenal de plictisitoare de cel putin o ora, asadar, in loc de ora 6:05 trenul era mai mult ca sigur destinat sa ajunga in gara undeva in jurul orei 7. Prin urmare, l-am trezit pe tata, care insistaze cu o seara in urma sa ma conduca el la gara, pe la ora 5 si 10 uitand faptul ca el este ceea ce se numeste in popor “mireasa” si ca-I ia o ora jumate numai sa-si bea cafeaua, perioada in care se trezeste si inca doua secole si patruj’ de ani sa intre si apoi sa iasa din baie.
Prin urmare plecare spre gara s-a facut la ora 5 si 45 de minute. Am prins, asa cum e legitim si confirmat de fiecare lege a lui Murphy, absolut toate semafoarele pe culoarea rosie incepand cu Barbu Vacarescu tot drumul pana la gara. La ora sase punct am tras in fata garii, parcare insotita de un telefon de la Dana care imi dadea de stire, incercand sa fie calma, ca trenul trasese in gara de ceva timp stire care s-a culminat cu mine si tata luand bagajele la spinare si facand un mega sprint din fata garii pana la jumatatea peronului, sprint adus subit la halt deoarece mi-am dat seama ca habar nu am unde-I Dana.
Localizarea prietenei mele s-a facut cu un simplu telefon si-am aflat ca ma astepta la Mec. Incurajarile mele frenetice de a -si misca fundul pana la jumatatea peronului a facut-o pe Danuta sa inte-n priza.
Ne-am intalnit intr-un final la mijloc, in tren si am pornit in periculoasa aventura de “train cruising” pritre oameni nesimtiti si bagaje aruncate la intamplare, deorece mai aveam de traversat cel putin 5 vagoane pana sa ajungem la locurile noastre. Calatoria in sine a fost lipsita de evenimente dar am inghetat ca un rahat deoare a plouat de la Bucuresti pana in Costinesti cu galeata iar aerul conditionat cu care ne-a rasfatat patrioticul CFR a fost complet inutil si o totala aruncare de bani pe fereastra.
In Mangalia ne-am urcat intr-un maxi-taxi unde am avut vecini de fund si de unde am coborat cu totii enervati, transpirati, sifonati si mai saraci cu 3 lei jumate. Copilul blond si supraponderal care mi-a fost vecin de fund in maxi-taxi mi-a facut in dar si cateva coate-n coaste, calcaturi pe picioare si transfer de sudoare si nu numai, mi-a deveint coleg de cearsaf , pe plaja in urmatoarele doua zile.
