sâmbătă, 18 august 2012

De ce? Iti spun eu de ce!

Am avut bucuria si onoarea de-a traduce un articol de cacat (pe romaneste) despre migrarea romanilor spre Bulgaria in sezonul estival.

Autorul se intreba cu ardoare care e motivul in spatele acestei decizii, avand in vedere ca si noi, ca si ei, avem aceeasi cocalari umflati cu steroizi, sa para ca-au fost la sala tot restul anului, aceleasi tate etalate nonsalant pe plaja printre copii si batrani, practic aceeasi mare, plaja, nisip si implicit acelasi soare.

Pe cand Bianca Dragusanu (daca asa o cheama, pt ca alt nume de animal social romanesc n-am la indemana in momentul de fata) alege sa manance midii si stridii pe plaja in mamaia cu 300 de lei, la 5 minute de vama veche, in Varna, Bulgaria, ai onoarea si deosebita placere de-a manca aceleasi mucozitati cu 2 euro. Pe cand o familie cu venituri medii isi permite sa se duca pe minunatul litoral romanesc, doar in septembrie, pentru o saptamana, si sa se inghesuie 3 oameni intr-o camera de 3 metrii patrati cu-o baie cat o cutie de chibrituri pe sub usa careia se scurge elegant spuma de la sampon si inunda covoarele, in Bulgaria, aceeasi familie se duce, cu aceeasi bani, in plin sezon intr-o camera mai mult decat spatioasa, c-o baie cu cabina de dus (nu un cap de dus atarnat de chiuveta), fehon in baie, micutele recipiente de sampon cu care ne-au obisnuit americanii prin toate filmele, usa cu cartela magnetica, trei paturi de marime mai mult decat decenta, birou, masuta de cafea si doua fotolii de piele nu cu fata textila imbibate de basini de pe vremea comunismului(asta din experienta proprie).

Pe cand Bulgarii fac imprumuturi de la Europa sa-si modernizeze tara cu autostrazi si hoteluri cat mai complete, romanii, patroni si manageri de hoteluri isi sparg veniturile pe-o vara intreaga in Ibiza.

Intrebarea proeminenta in articolul pe care l-am tradus era “de ce FUG (si subliniez cat se poate de insistent cuvantul asta) romanii in Bulgaria?”

Raspunsul meu este: Romanii nu fug nicaieri, cu atat mai putin in Bulgaria. Romanii sustin in continuare ca au fost subjugati de regimul pseudo-comunist de pana in ’90, ca n-au avut ocazia sa iasa din tara, sa vada locuri noi, si daca a mai pus mana cineva si pe-o carte ca “Pe Drum” a lui Kerouac, atat i-a fost. Romanii sustin in continuare ca, scapati de sub jugul totalitarist au iesit din Romania ca dintr-o cusca si ca, descoperind acele minunate locuri noi pe care le cautau atat de insetati, au decis ca acolo e mai bine, uitand complet de tara lor. Uitand ca tara asta a fost o oaza de distractie si indestulare (in timpul comunismului) pentru tari ca Germania, Polonia, Olanda si nu numai. Uitand cum defilau italienii in Mamaia, pe la hotel Rex in jeasii lor Carrera si parfumurile lor frantuzesti si cum atunci ca si acum, cine stia sa-i lucreze avea mai mult decat ar fi avut nevoie.

Si ca tot ma aflu la subiectul asta sensibil desenat cu rosu vreau sa-mi exprim o parere pe care o tin de mult in mine: NU, nu e mai bine acum. NU ma incalzeste cu nimic ca imi este Danemarca deschisa cand eu n-am un job si implicit bani sa ma duc acolo. NU ma intereseaza ca pana la primul magazin Levi’s fac jumatate de ora in loc sa-I cumpar din portbagajul unui italian, NU ma intereseaza ca lipitorile democatiei sug pana la ultimul cent din buzunarul meu,NU vreau sa fiu o tara democratica atata timp cat eu si copii mei vor trebui sa plateasca 15 lei sa mearga la patinoar sau 250 de lei pe-un abonament la inot, NU ma intereseaza sa fiu “libera” doar cu titlul atata timp cat parintii unor copii trebuie sa munceasca pe branci ca sa-i poata trimite pe cei mici intr-o tabara in timpul verii. NU vreau inghetata pe bat la fiecare colt si NU vreau Frape’ la bodega cu 20 de lei doar pentru ca e acolo.

VREAU sa mananc o prajitura doar pentru ca pot, fara sa ma gandesc ca daca fac asta, la sfarsitul lunii o sa ling tigaia. VREAU ca atunci cand ma decid sa parasesc casa parintilor, sa-mi permit sa-mi CUMPAR o casa a mea. VREAU sa ma duc la munte cu prietenii si sa stau o saptamana fara sa pun bani de-opate cu 5 luni in urma, VREAU sa ma bucur ca gasesc echipament de hockey canadian la magazin pe lizeanu in timpul verii si VREAU sa-l coste pe tata doar cat un cartus de tigari, VREAU sa-mi petrec vara la strand si VREAU ca arenele BNR sa se faca scrum pentru ca l-au daramat.

Intorcandu-ne la intrebarea arzatoare a autorului de mai sus: Romanii nu FUG, doar vor o calitate mai buna la acelasi pret, Bulcarii pot sa ofere calitatea aia. Daca-ar fugi, s-ar duce-n caraibe, Cuba, Cote d’Azur, Australia sau minunatele plaje Africane perfecte pentru surf de care stiu prea putini.

De cand e rau sa fi antisocial?

De fiecare data cand vedeam pe cineva care nu se integra in multime nu credeam ca-i infimurat sau fitos, mi se parea misterios. Ma gandeam ca e el cu gandurile lui, ca inventeaza ceva sau creeaza urmatoarea mare capodopera literara.

Nu stiu cand dar si eu m-am transformat in persoana aia.

Vreau sa spun ca n-am fost niciodata cel mai sociabil personaj in viata. Urasc oamenii in general si nu-mi place sa-ajung sa-i cunosc. Am un grup de prieteni extrem de veseli cu care nu ma deranjeaza sa ies la bauta, sa urlu sau sa vorbesc despre lucruri deochiade dupa care sa rad cu gura pana la urechi.

Imi place sa beau in moderatie si-mi place cine sunt dupa doua beri si totusi nu-s sociabila.

Ma duc la o petrecere, daca toti cei d-acolo imi sunt cunoscuti, sunt sufletul petrecerii, daca exista cineva necunoscut il integrez numai decat si in doua ore avem stabilita o intalnire pentru a doua zi de-a merge la un film pe care amandoi voiam sa-l vedem de mult sau cine stie ce alta bazaconie dar daca-s mai multi de 2 oameni pe care nu-i cunosc, sunt cel mai nefericit personaj din peisaj. Nu stiu cu cine si ce sa vorbesc, prefer sa-mi beau cele doua beri si sa ma carabanesc.

Si totusi de cand e rau sa fi antisocial? De cand e aiurea sa stai intr-un colt si sa contemplezi la nemurirea sufletului cand altii urla si-si pun alcool in cap?

Poate ma maturizez, ceea ce este trist in adevaratul sens al cuvantului, sau poate pur si simplu prietenii prietenilor mei nu-s pe gustul meu, cert e ca am avut parte de-o petrecere de rahat din perspectiva mea.


I'm Jack's complete lack of excitement regarding people

marți, 7 august 2012

I'm a Placebo junkie

Ok, ok stiu ca suna ieftin si neinspirat dar voiam sa mai spun o data c-am fost la concert Placebo.

....in sfarsit....

Dependenta de Placebo sunt de prin clasa a noua, probabil fara sa-mi dau seama.
Anul ala a fost anul descoperirilor mele in materie de muzica noua, cu ghilimelele de rigoare. Pana atunci ascultam cam ce ascuta tata prin anii '70.
La 15 ani am deraiat putin de la "muzica desteapta" cum ii place tatalui meu s-o denumeasca si-am inceput sa ma dau un pic cu capul de pereti. Din pacate s-au numarat si niste greseli muzicale grave in deraierea asta a mea. Nu vad rostul in a mentiona ce-am ascultat, decat pentru a va face pe voi sa radeti in hohote (Avril Lavigne) dar din fericire, minunatul loc numit "skate" i-am descoperit si pe baietii de aseara.
Urlau de la radio in niste difuzoare pe jumatate defecte care haraiau si harsaiau la fiecare adiere de vant si printre toate interferentele alea auzeam eu o melodie cantata pe nas, o voce complet diferita de ce auzisem pana atunci si-mi placea.
Imi placea pentru ca era melodioasa, imi placea pt ca auzeam acroduri de vioara acolo unde n-aveau nicio treaba a fi, un ritm alert de tobe si-o chitara electrica schingiuita cu stil.
Astia erau baietii de la Placebo sau asa mi-a zis un tip pe care, cu chiu cu vai am indraznit sa-l intreb.
Am inceput prin a da televizorul la maxim cand prindeam "The bitter end" la MTV. Mi-aduc aminte ca eram complet fascinata de antena aia uriasa pe care e filmat tot videoclipul. Vecininii incepusera sa ma urasca, evident.
Aseara am ajuns si la concert. Am trecut peste faptul ca am asteptat doua ore jumate sa inceapa per se, am trecut si peste cozile interminabile de la corturile cu bautura din cauza carora am ratat finalul baietilor de la Grimus.
Dar sa-ncepem cu inceputul. Grimus, pe Grimus i-am vazut prima data in primavara intr-un concert oarecum restrans de la MTR si i-am placut instat. Solistul are o voce de invidiat si-o energie cum rar am mai vazut (in afara de Chirila la Folk You). El ca si personaj imi aminteste putin de tipul de la Bere Gratis, fara fitele si figurile de rigoare.
Baietii astia, care se vede pe fata lor ca inca mai fac muzica din placere au niste melodii foarte placute, versuri usor de retinut si fara nonsesuri sau cliche-uri idioate. Erau extrem de emotionati din moment ce cantau prima data pe o scena atat de mare, un public atata de numeros si-n deschiderea unei trupe ca Placebo.
Ca un ceas elvetian baietii si fata de la Placebo au urcat pe scena la 10 fix. Au cantat fix cate melodii aveau de cantat si fix patru bis-uri, Brian ne-a vorbit putin in stilul lui specifiv folosind cuvantul fuck drept semn de punctuatie. Au spus frumos la revedere si s-au tirat, foarte profesionist si foarte reci cu publicul dar nu sunt dezamagita, m-am trezit de dimineata si inca ma intrebam daca a fost doar un vis frumos.
Vorba unei prietene, acum pot sa mor linistita (dar nu pana nu vad The Dark Knight).
N-am inteles de ce au programat astia de la noi concertul intr-o luni. M-a deranjat si-am vrut s-o mentionez.