I spoke with my imaginary friend tonight. He’s name is Robert, more often than it should be, when I get tired of that name I call him different, the good thing is that he always talks to me, no matter how I call him. We fought. He caught me crying and asked me why.
WHY? I said. Because I saw Romeo and Juliet tonight.
I never saw any screenplay of Romeo and Juliet nor read it. I always thought it’s a pathetic story about two morons who chose to give up and die better than fight for what they wanted. Tonight though I came to another conclusion: they both had everything. My mind is so messed up from the society in which I live that for a moment there I thought Mercucio was gay for there was no other reason to give your life for someone other than you’re either family or lover. I stopped believing in friendship a long time ago and love is another reason to leave this world for there nothing so pure can survive in it.
As for their love, at least they had something to die for cause in this world there is only one motif to stay alive, finding a good reason to die for. I don’t even have that.
De cand mi-am dat demisia am pornit la vanatoare… de joburi. Cel mai oribil lucru pe care l-am experimantat in viata mea. Cand eram mica am cazut cu palma intr-un cutit, m-am julit de milioane de ori in genunchi, m-am dat cu capul de asfalt mi-am primit 2 mingi de fotbal in fata dar cautarea de joburi e cel mai oribil si mai umilitor lucru prin care am trecut de cand ma stiu.
Dupa cativa ani buni de gandire pozitiva in perioada asta am cedat si-am plans cum n-am facut-o niciodata.
Sunt milioane de site-uri care te invata cum sa te comporti si ce sa spui la interviu, milioane de site-uri pe care le-am citit din scoarta in scoarta si care au o singura concluzie mare si grasa: daca spui adevarul te-ai ars.
Prima si cea mai de rahat intrebare de care dai cu ochii intr-un interviu este “De ce va doriti aceste job?”. In mintea ta se invart zeci de idei : pentru ca-i aproape de casa, pentru ca se castiga baban, pentru ca ai un birou cu calculator si messenger, pentru ca seful de viziteaza o data la un million de ani, si atunci nici nu stie cum te cheama, pentru ca te poti strecura acasa mai devreme pentru ca nimeni n-are nevoie de tine la ora 17 si apoi raspunzi: imi doresc acet job pentru ca ma reprezinta, imi pot pune in aplicare cunostintele dobandite in facultate si in putina experienta pe care o am. Zi zau!!!
Doi: De ce calitati credeti ca aveti nevoie pentru acest job. Pai in primul rand citesti cu atentie anuntul jobului si cerintele si le reproduci verbal in fara tipei de la HR, nu conteaza ca tu esti o persoana retrasa, naiva si un pic dezorganizata. In fata biroului de resurse umane ai o personalitate puternica, care se impune, esti sociabila, volubila, atenta si cu skilluri organizatorice de nota 10! Bull shit!
Trei: De ce vrei sa lucrezi in aceasta companie? Adevarul ar fi urmatorul: pentru ca atunci cand o sa-mi dau demisia o sa am un nume pompos de trecut in CV.Motivul din spatele sinceritatii nu trebuie expus, fireste. Aici incepe principala aptitudine a subalternului sa-si faca simtita prezenta, si anume pup-in-curismul, incepi sa-i perii, c-o au p-aia c-o au p-ailalta ca ai auzit de la cutarescu ca fac una si alta…daca te legi si de programele lor eco-friendly cu atat mai bine, au impresia ca te-ai documentat.
Patru: De ce ar trebui sa te angajam pe tine? Pai n-ar trebui ca sunt o jagardea de om care vrea bani pe stat degeaba, dar din nou asa sunt si ceilalti deci daca tot sunteti la mine ramaneti cu mine. In realitate poti sa insiri, modest un numar de succese inventate avute intr-un job anterior si cateva situatii limita in care tu ai luat taurul de coarne. NOOOOOT!
Cinci: De ce ai plecat de la fostul tau loc de munca? Realitatea e ca seful era o javra, colega de birou era o nesuferita care intarzia mereu si tu trebuia sa o acoperi, colega cu care de altfel ai sfarsit relatia cu o paruiala zdravana la sfarsit, sau ca salariu era de mizerie. Raspunsul va veni propt dar cu totul altfel: Nu voiam inca sa-mi gasesc radacinile, sau compania pentru care am lucrat anterior, desi imi oferea un mediu de lucru foarte placut nu ma putea ajuta sa cresc din punct de vedere professional! Doamne daca as lucra in HR ce-as mai rade de astfel de raspunsuri.
Sase: Te descurci mai bine intr-un cadru restrains sau unul larg? Sau zis mai pe sleau “Lucrezi mai bine singura sau in echipa?” NORMAL CA SINGURA, macar daca o dai in bara o esti tu trasa la raspundere pentru tine nu pentru toti gogomanii pe care i-ai avertizat ca, daca iau hartia aia la Xerox-ul de peste drum sa aiba grija sa n-o piarda si fireste ei fac tocmai pe dos. Insa, tu ai citit in anunt ca vei fi aditionata la un grup de paispe oameni asa ca trebuie sa raspunzi din nou, impotriva naturii tale si anume ca te descurci excellent in munca de echipa, iti place sa socializezi si ca abia astepti sa-ti cunosti viitorii colegi!
Concluze: CV-ul e o mare minciuna si daca nu mi-am gasit de munca pana acum dau vina numai pe sinceritatea mea debordanta.
P.S. Stiu ca sunt sute de tineri in situatia mea asa ca tot ce pot sa fac e sa va urez multa bafta si creativitate.
