miercuri, 5 noiembrie 2008

O să privesc lung după tine
Şi o să-mi simţi privirea libidinoasă în ceafă
Topindu-se şi preligându-se
Pe gât în jos
Până o să-ţi întorci brusc capul spre mine
Căutându-mă din ochi,
Surprinzându-mi retragerea prost regizată,
Privirea speriată,
Făptura decăzută
Şi demnă de milă
Ori de dispreţ.

Nu o să te urmăresc prin pasaje întunecoase
Cu vreun cuţit dosit pe mânecă,
E mult prea complicat.
Prefer să-mi fac autopsii
Pe mesele lungi din baruri,
Bându-mi berea amară
De parcă, la fiecare gât,
Mi-aş bate-un alt cui în carne.
Cine dracu sunt oamenii ăştia de la masă?

N-a fost nicicând o vreme
Ca cea din închipuirile mele,
În care omul să aibă încredere în om,
Neferecându-şi în sine
Mii de hectare de traume şi frustrări,
Pârjolind lanuri şi otrăvind fântâni,
Ascunzându-şi comorile
Adânc în inima munţilor.

Nu, nu o să te tai...
Bănuiesc deja ce ai pe dinăuntru
Şi mi-e teamă să nu cumva
Să fim cu toţii nişte nuci fără miez.
Deşi, dacă aş fi sincer cu mine,
Nu m-aş mai îndoi de nimic.

Still continuare

“In timp ce Iolanda se indrepta cu pasi repezi spre moarte…” zbarnaitul nevrotic al mobilului intrerupe suspansul. Clara arunca lectura de seara in capatul celalalt al camerei si sare sa raspunda la telefon.

-Tot timpul mi-au placut tablourile abstracte iar poza facuta de criminalisti prietenului tau este tocmai buna de inramat. Te pup, ceao.

-Cine..?

Aceeasi voce inspaimantatoare ca de fiecare data, acceasi fiori reci o trec acum pe Clara, aceleasi 20 de secunde de linistie mortuara, acelasi politist instiintand-o ca ceva rau I s-a intamplat unuia dintre prietenii ei, acelasi Lamborghini rosu ca sangele, acum prafuit si neingrijit, aceleasi faruri care strapung negura noptii, acelasi scartait de roti, aceeasi sectie de politie, aceeleasi seturi nesfarsite de intrebari, acelasi legist binevoitor cu suras morbid, alt MO1 si alta victima.

-Ce trebuie sa fac ca nenorocitul asta sa inceteze? M-am saturat, mi-e dor de cei pe care i-am pierdut pana acum, ma intreb inca ce face Mike care e internat in spital de mai bine de 5 zile si nu in ultimul rand ma intreb cine va fi urmatoarea victima a nenorocitului. Voi chiar nu sunteti in stare sa rezolvati misterul dementului astuia?

Sectia de politie ramane incremenita. Clara tipa si gesticuleaza si se opreste la fix inainte de-al pocni dupa ureche pe comisarul Andrea Koppel.

-Domnisoara sa nu uitam ca, pentru moment dumneavostra sunteti supectul principal in aceste cazuri.

-Atunci arestati-ma! Spune Clara raspicat impreunandu-si incheieturile.

-Oricat mi-as dori domnisoara, nu este posibil. Lipsa de probe nu ne permite. Regreta comisarul.

Clara isi ridica geanta supradimensionata de pe biroul lui Koppel si paseste hotarata spre iesire. Are parul valvoi, e plansa si rimelul ii e intins pe toata fata. Poarta un trening negru de plus si adidasi. Nimeni, niciodata nu o mai vazuse imbracata in asa hal. Iese din sediul politiei si desi e bezna isi tranteste perechea favorita de ochelari la ochi si porneste in tromba spre casa.

-Fine asses you’ve got here in Rome if you ask me. Who’s the chick? Un tip inalt si blondut se sprijina alene in tocul usii de la biroul comisarului.

-Aleeeeeex, prietene, te asteptam. I se ilumineaza fata lui Andrea imediat ce il vede pe individul din usa mai bine. Hei, baieti, uitati, e Alex. Alex este agent special FBI si a fost trimis aici pentru a ne ajuta cu , problema…

Intorcandu-se catre el: Prietene ai pus ochii pe suspectul numarul unu.

-Suspect pe fundul meu, spune Alex. Domnisoara n-ar putea face rau nici macar unei muste.

-Alex, Alex, n-ai invatat inca din experientele anterioare?

Alexander Down, agent special FBI. 32 de ani impliniti in urma cu 5 zile, 1,85, blond, ochii verzi inchis, se poarta mereu cu o barba de 3-4 zile la fel de albicioasa ca si parul din cap. De obicei se imbraca in negru, dar nici o data in costum. Detine un tatuaj pe umar, un demon ce iese furios dintr-un perete de caramida. Nimeni nu stie ce reprezinta acel tatuaj pentru Alex, nici macar el. Cert e ca l-a visat intr-o noapte, l-a desenat si si l-a imprimat in piele. Ii plac femeile frumoase dar nu se lasa influentat de ele in nici un domeniu, e un misogin convins, vorbeste atunci cand mananca, injura in traffic, fumeaza doua sau mai multe pachete de tigari pe zi nu raspunde nici o data la telefonul mobil si masina lui a suferit peste 20 de accidente in cei 3 ani de cand in deserveste cu fidelitate. Singurul lucru care l-a adus unde este, a fost intuitia ascutita si inteligenta lui fara limite.

1-Modus Operandi [Mod de Operare]

marți, 21 octombrie 2008

What goes around comes around

Din plictiseala majora si lipsa acuta de sex m-am gandit sa fac continuarea la miniserialul meu care va deveni, categoric un best-seller peste 7 ani cand oi avea si eu un master mai putin rusinos decat cel de la spiru. Dar, din nou, asta e problema mea.

Povestea "tovarasului" de joaca al Clarei nu a stat ascunsa prea mult. Presa italiana vuieste de tlituri ucigatoare pentru simtul de ratiune al blondei. "Sclavul criminal loveste din nou", "Mastriani ii tine pe petitorii fiicei sale departe de aceasta platind asasini" doua dintre titlurile care faceau coada la chioscurile de ziare de pe strazile Romei.
Mike se afla inca sub supraveghere medicala insa este in afara oricarui pericol.
E clar, s-a hotarat sa evite orice fel de contact cu Mike sau cu orice alt barbat pana lucrurile se vor linisti. Singurii barbati din viata Clarei sunt, pentru o vreme, gorilele ce pazesc intrarile ca pe propriile averi.
Ding dong si inca o data, Ding dong se aude soneria si Clara sare la usa. Un singur om suna la usa de doua ori inainte sa intre si acela nu este postasul. Usa se deshide larg si in prag apare o siluera impozanta.
- Papa! Tipa Clara cu entuziasm si tinde sa se arunce de gatul lui. Figura serioasa, de om ce a vazut tot ce se putea vedea pe lumea asta o opreste.
- Vrei sa ma faci de ras? vine o intrebare subita.
- Papa, ma cunosti, tot ce am facut te-a facut mandru de mine.
- Si acum incep sa ma indoiesc. Ii spune domnul Mastrianii fiicei sale, printre dinti.
- Papa, jur, nu l-am sarnit cu nimic.
O taraiala saltareata si enervanta razbatea panza buzunarului de la sacou.
Dupa ce arunca o privire rapida telefonului Mastriani se intoarce cu spatele la fiica sa.
- Trebuie sa plec. Spune el fara pic de regret in glas. Discutia ramane deschisa si parerea mea neschimbata.
Nu o sa planga nici de data asta, asa cum nu plange nici atunci cand il suna si vorbeste numai ea. De la moartea mamei ei, Karina, o rusoaica get-beget, a carei copie fidela era Clara, Caesar Mastriani nu mai fusese la fel. S-a cufundat tot mai adanc in afaceri dubioase si a ridicat un imperiu de neoprit. Fapt pentru care ziua urmatoare directorii catorva ziare de influenta nationala au fost demisi subit si inlocuiti cu lingai care ar face orice pentru bani.
E terorizata si bulversata. A refuzat deja cateva oferte de iesit in oras si nu se simte deloc bine. Au trecut ani de cand a ramas seara in casa cu exceptia perioadelor in care era racita sau prea obosita pentru a mai da ochii cu paparazzi si cu bliturile puternice de la camerele acestora. Nu se considera o vedeta insa influenta tatalui ei in toate domeniile a facut ziarele de scandal s-o transforme intr-o tinta demna de prima pagina.
- Fa ce iti dicteaza constiinta dar nu te lasa coplesita de asta. Ar trebui sa te distrezi. Cu atata paza in jurul tau nu cred ca isi mai permite sa atace. Spune Tony cu un glas duios, un glas impropriu pentru dimenziunile fizice pe care le afisa.
Clara zambeste si pune mana pe telefon, multumindu-i din priviri.
- M-am mai gandit. Unde ne vedem? Scurt si la obiect. Incepe sa cotrobaie pe rafturile cu haine alegandu-si o bluzita de matase inflorata, o geaca de piele maro, blugi albastrii si o pereche de cizme gen army, fara toc. Si o zdreanta daca ai pune pe ea, fata asta tot extraordinar ar arata.
Usa garajului se deschide si din intuneric se zaresc doi ochi de felina furioasa, alaturi de un raget. Indata ce usa garajului e complet ridicata, Lamborgini-ul tasneste, parca nerabdator, ca un leu din cusca catre jungla soselelor.
O terasa de fite, lume si muzica buna. O masa intinsa cu oameni veseli de jur inprejurul ei. Asta e tinta catre care se indrepta Clara.
Cand aceasta se aproprie toate privirile se indreapta catre ea, orice discutie inceteaza si toti ii arunca cate un zambet si un "SALUT!" in cor. Prieteni mai vechi sau mai noi si prieteni de-ai prietenilor. Toti au in fata cate cu cocktail sau frape. Nimic cu alcool. In secunda urmatoare apare si bautura preferata a Clarei. Tony o varsa la radacina unei flori.
- Daca vrei sa bei ceva, adu-ti d-acasa. N-am sa permit ca tatal tau sa mai piarda o persoana draga.
Clara zambeste intelegator si il asigura ca nu e nici un risc. Totusi pentru a evita un eventual atentat el asista la pregatirea altei bauturi.
Un prieten o saruta pe obraz in viteza.
- Am aterizat! spune Daniel vesel ca de obicei.
Ceva se ascunde in spatele veseliei excesive si a ochilor de un albastru oceanic. E misterios si intr-un fel ciudat foarte atragator. Dupa sociabilitatea de care a dat dovada de nenumarate ori ai spune ca este o carte deschisa dar de fapt nimeni nu stie mai nimic despre el sau despre trecutul lui.
Seara decurge fara incidente. Cu rasete si povestioare infantile despre copilarie. Cu cocktail dupa cocktail, saratele si discutii despre meciurile care avusesera loc recent.
00:42 O ora destul de inaintata. Lumea incepe sa plece iar chelnerii sa ridice scaunele. Se ridica si coltul vesel dupa ce achita o nota de plata ce continea o suma formidabila si lasa un bacsis generos celui care le-a fost alaturi toata seara. Chelnerul primeste bonus un autograf si un zambet suav din partea Clarei.
Aceeasi ora 12:04 minute. Telefonul face scandal in sertarul de la noptiera.
Clara se alpeaca si il scoate. Idrum spre bucatarie raspunde fara sa se uite la cine ar putea suna.
- Il am pe prietenul tau. Vad ca nu ai inteles mesajul.
- Poftim? Clara se ineaca in incercarea de a sorbi o gura de suc de portocale.
- Va pati ceva rau. Ceva foarte rau.
- Te rog nu-i face rau. Te platesc. Spune Clara cu lacrimi in ochi si cu un nod in gat.
- Ma jignesti. Ei trebuie sa inteleaga ca nu poti fi a lor de vreme ce esti a mea. Se aude de la celalalt capat al undelor alaturi de un chicotit malefic. Acum spune "pa pa Daniel!"
- Dani, nu Dani. Pedepseste-ma pe mine, eu am fost neascultatoare, el a cazut prada farmecului meu, nu are nici o vina. Te rog, vino la mine si ai sa vezi ca nimic nu ne va mai desparti. Spune rugatoare fata sperand ca il va induiosa pe ucigas.
Un urlet de durere si tonul. Atat a mai auzit Clara. E sigur. Daniel este, da ca nu mort, probabil mutilat.
- Nu mai vreaaaaaaaau! Nu mai poooot! Tipa si cade in genunchii goi, pe marmura rece din bucatarie.
Tony o aude si vine alergand. Cu sufletul la gura o priveste intrebator?
- Dani, nenorocitul il are pe Dani si ii face rau. Gaseste-l Tony. Te implor, salveaza-l pe Dani.
Plange.
Nu am voie sa fac nici o miscare fara ordin de la domnul Mastriani . Dar pot sa sun la politie.
Urmeaza o alta serie nesfarsita de cafele, investigatii ale numarului de pe care a fost dat apelul. O serie nesfarsita de interogatorii si de rezultate nule.

2
E ora 20:26. Un semi intuneric se intinde peste Roma. Ea se grabeste sa ajunga acasa. Peste parul ei roscat, in valuri, cade o lumina portocalie care il face imposibil de ignorat. Prezenta ei umple privirea trecatorului. Ana stie sa se poarte, stie sa mearga si mai stie si arte martiale. Isi face curaj s-o ia pe scurtatura de data asta pe principiul "n-o sa mi se intample tocmai mie". Si totusi...
La 10 metrii in spatele ei merge cineva de o bucata buna de vreme. Grabeste pesul in speranta ca il va pierde insa si necunoscutul grabeste pasul o data cu ea. Ana incepe sa se scotoceasca in geanta, scoate cheile si plaseaza cate una intre fiecare deget de la mana dreapta si le tine strans.
- Orice ar fi, ma apar.
Dar strainul se apropie din ce in ce mai mult si tocurile subtiri ai pantofilor ei nu pot tine pasul cu ritmul alert al strainului. Se hotaraste, se descalta si o ia la fuga.
- Ma ascund dupa tomberonul ala mare si cand vine spre mine il izbesc din plin cu...cu geanta sau cu o caramida. Isi spune Ana. Dar cand ajunge in dreptul tomberonulului groaza o izbeste pe ea. Un om mutilat zacea intr-o balta de sange.
- Ai mai vazut asa ceva pana acum? intreaba unul din politisti.
- Am vazut. Raspunde celalalt politist ajuns primul la fata locului. Am vazut in filme.
Dupa jumatate de ora de la sorirea echipajelor de politile ajunge si comisarul care ancheteaza incidentele legate de Clara Mastriani.
- Vreau un raport complet ACUM tipa el la unul din subalterni si se intreapta catre sergent. Cu ce avem de aface?
- Cu un psihopat, un debil mintal. I-a cusut ploapele si i-a taiat buzele. Medicul legist a constatat ca asta s-a intamplat pe viu.
Un fior rece il trece pe comisar la vederea ranjetului ce il afisa cadavrul in lipsa buzelor. Ranjetul mortii.
- Prelevati probele necesare si saltati-l. AI TERMINAT RAPORTUL ALA? Rancneste el din nou la subaltern. Intorcandu-se catre sergent: Unde e martorul?
- Domnisoara care a descoperit cadavrul e in stare de soc. Cei de pe ambulanta ii administreaza ceva care sa o calmeze.

joi, 21 august 2008

Fictiune

E lungita in pat si asteapta ca pastilele sa isi faca efectul, inchide ochii si se lasa purata de melacolia serii. Incepe sa se simta ametita dar printre gene zarese lumina lunii si deschide brusc niste ochi mari si verzi, inecati in lacrimi.

Ce efect isi pot face sase paracetamoale doua antinevralgice si ce mai ramasese pe fundul cutiei de medicamente pentru inima a bunicii ei?

La dracu, nici sa se sinucida nu are curaj. Se duce la baie, ingenuncheaza in fata veceului si da afara tot ce inghitise in ziua repectiva. Adica cele, maxim douasprezece pastille si frappeul de la pranz.

“ESTI O RATATA!” Tipa la reflectia ei din oglinda in timp ce o spargea cu pumnul. In urma accesului de furie s-a taiat si acum sangele tasneste din fiecare deget ca dintr-o fantana arteziana. Incearca sa-l opreasca, sa-l stanga in palma. La ce bun? Isi relaxeaza mainile si le lasa pe langa corp. in timp ce sangele se scurge siroaie pe manichiura ei french, se holbeaza in jos la cioburile care lucesc in lumina artificiala de neon din baie.

“Inca 7 ani de ghinion!”

Intra in camera ei, smulge un prosop din dulap si isi infasoara pumnul cu el. Dupa ce sangerarea se opreste si ranile incep sa se inchida, se imbraca in ce gaseste la indemana. Un tricou gri iuni, o pereche de blugi oversize, slapi si cei mai mari si mai rotunzi ochelari de soare pe care ii are in garderoba. Conduce ca o nebuna pana la cel mai apropiat club si usor se pierde pe beatul muzicii electronice acompaniata de dulcele efect de plutire ce i-l conferea ecstasy-ul. Corpul i se ingreuneaza si pare a se misca tot mai incet, muzica se stinge usor iar luminile erau atintite asupra privirii ei.

Iese din club si se asaza pe o banca. Un tip ciudat, dar "binevoitor" se aproprie de ea. Are ochii rosii si abia se poate tine pe picioare.

Ii ofera cocaina si ea prizeaza fara a se gandi la consecinte. Dupa ce se invarte de doua trei ori pe banca si isi freaca nasul mai da pe gat o pastila de ecstasy. Tipul cu tricou tipator se indeparteaza murmurad ceva cum ca ea ar fi nebuna.

NU! Nu e nebuna! E doar, ranita. Rana pe care are de gand sa o astupe, cel putin inseara asta cu cat mai mult alco … La dracu, asta a fost ultima gura de whisky. Arunca sticla care se sparge cu un zgomot asurzitor de asfalt.

Isi da capul pe spate. “Sunt … obosita. Am sa atipesc un pic.”

“Momentan abonatul nu este disponibil. Va rugam reveniti” asta a ascultat toata dimineata el in incercarile nereusite de a lua legatura cu ea. in incercarile nereusite de a-i recunoastea cat a fost de mitocan.

"Stiu ca ai incercat sa dai de ea inultimele doua zile insa nu am stiut cum sa iti dau vestea. De fiecare data cand deschid gura sa vorbesc destre asta bufnesc intr-un plans isteric din care nu ma mai poate opri nimeni. Tu si sora mea nu veti mai putea fi impreuna.

Daca vrei s-o mai vezi pentru ultima oara vino maine la ora 8 la cimitir."

Medical legist ajuns la fata locului a constatat: “Alta drogata.”

sâmbătă, 2 august 2008

What goes around Comes around [continuare la continuare:) ]

Stiu ca am venit tarziu cu continuarea dar mai bine mai tarziu decat nici o data.

Tremurand, incearca sa formeze numarul care o apelase insa in zadar, acesta era un numar de la un telefon public.
Incuie rapid toate usile si ferestrele.
-Alo, alo papa, papa m-a sunat un nenorocit. Ii dau lacrimile si tremura, Clara are pigmentul roz asa ca de fiecare data cand e emotionata nasul ei se inroseste si clipa de fata nu face exceptie. Mi-a spus lucruri oribile.
O voce groasa de la capatul celalalt al firului incearca sa o linisteasca.
-Dar papa nu intelegi, a spus ca e pentru mine, ca l-a omorat pe John pentru mine.
“Papa” ii tranteste telefonul in nas.
-Of la dracu. Nu am ce face decat sa ma duc la politie. Ce o mai fi si nebunul asta?
-Buna ziua, as vrea sa raportez o … nu! Stiti, am primit un telefon anonim in care cineva mi-a marturisit o crima.
Doamna cu parul rosu din spatele biroului roade o guma de mestecat si ii indica, plictisita, locul unde sa se adreseze pentru declaratie: "Inainte pe hol si la stanga."
Asa? Asa trateaza ei recunoasterea unei crime?
-Buna ziua, am fost indrumata aici pentru ….
-Da, Dana mi-a spus. Detectivului i se iveste un suras pe chip. Deci, cineva ti-a confesat o crima.
-Da. DA! DA si DA.
-Domnisoara Mastriani va rog sa va calmati. Luati o foaie de hartie de pe birou si scrieti o declarative, de restul ne ocupam noi.
Ca de fiecare data politia e incompetenta. “De restul ne ocupam noi”, aiurea! Ei n-ar putea sa se ocupe nici de propria lenjerie de corp daramite de o crima.
Ora 10:30, Clara iese imbracata in haine de casa, o pereche de pantaloni de trening roz murdar, o bluza gri cu maneci luni si pe de-asupra un maiou cu bretelute subtiri, alb. Culege in graba presa de pe treptele casei, tanteste usa si citeste:” Repoterul John Daton ucis in numele Carlei Mastriani”, “mai multe in pagina 6”.
Nenorocitii! Rabufneste Clara, nici macar in politie nu mai poti avea incredere. Doamne ce dracovenii spun tampitii astia de ziaristi. Nefericitul nici macar nu a avut curaj sa isi semneze articolul. E strigator la cer.
In pagina 6 insa altceva ii atrage atentia: “Faimosul afacerist Bruno Mastriani ucide pretendentii la mana fiicei lui.” Dar papa n-ar ucide nici o musca, nu? Toni? Si se intorce cu ochii plini de speranta spre tipul masiv din colt. Toni spune-le, papa n-ar omora nici o musca nu-I asa?
-Domnisoara Mastriani …
-Da, stiu, nu ai voie sa vorbesti despre afecerile tatei de fata cu mine.
Toni era un tip la 2 metrii si o suta de kilograme, plin de muschi, cu parul des si negru, avea in jur de 40 de ani si fusese alaturi de Clara inca de la nastere si in ciuda acestui fapt nici o data nu ii spunea pe nume, “ordine de sus” spune el in gluma dupa ce primea cate o palma de la Clara atunci cand aceasta isi iesea din pepeni. “Esti ca un frate pentru mine si tu mi te adresezi cu domnisoara?” . Asa zbiera blonda la el de fiecare data cand nu avea pe cine sa isi verse naduful. Poate ca asa era cel mai bine dat fiind faptul ca Toni era indragostit pana peste urechi de frumusetea de femeie ce devenise micuta Clara chiar sub ochii lui.
-Stii Toni, daca o sa-mi mai spui o data “domnisoara” o sa….. o sa ma duc la politie si am sa le spun ca tu l-ai ucis pe John. CRIMA PASOINALA! Tipa ea si tranteste usa sufrageriei in urma ei.
Toni ramane pentru o secunda cu privirea in gol si ii raspunde absent: “Da, domnisoara.”
Doua mesaje audio asteapta cu nerabdare sa fie ascultate, impulsionand luminita rosie sa topaie cu energie din blackberry-ul Clarei.
“Asta seara, 22:45, autostrada.” Lucrul pe care-l astepta de mai bine de un an urma sa se implineasca. Ignora ce-l de-al doi-lea mesaj si incepe sa se imbrace. E deja ora 21:00 si pana la autostrada face mai bine de jumatate de ora.
Dupa o ora de cotrobait prin dulap, asortat rujuri, farduri si ghiozdane la tinuta iese din casa increzatoare in sine. Poarta o pereche de skinny jeans albastru inchis si un tricou semnate Dolce and Gabanna, ghete adidas Nike, la fel si sapca neagra stil camionagiu si nelipsitul ei ruj rosu Rouge Dior care se afla in perfecta armonie cu bestia pe care o conduce.
-Unde va duceti domnisoara Ma… Clara? Intreaba Toni.
-Nu e treaba ta Toni, dar iti multumesc ca te-ai straduit, stiu ca daca tata te-ar auzi ca mi te adresezi pe numele mic te-ar toca maruntel si-ar hrani rechinii cu tine. Rade zgomotos.
Toni zambeste oarecum nesigur si imediat ce Clara apasa pe acceleratie se relaxeaza din pozitia de “drepti” avuta pana acum.
La 22:42 Clara ajunge la locul stabilit. Toata lumea e acolo, toti cunoscutii si necunoscutii, impatimiti ai curselor ilegale pe autostrada. Masini de toate soiurile de la cele mai vechi, pana la cele mai noi, de la BMW “ursulet” tunat pana la Dodge Viper si implicit Lamborghini. Clara isi rezerva un loc si se da jos. In momentul urmator se face liniste si toata lumea asculta sunetul lusilor bolidului ei deschizandu-se. Imediat ce e in picioare zabeste larg.
-Hey “fellows” luati-ma incet, sunt aici pentru prima oara! Toata lumea incepe sa rada.
-Iubito, cu masina pe care o ai nu ne-am mira daca ne-ar bate si un pusti de clasa a doua. Se aude o voce din spate. E Mike. Mike e unul dintre cei mai buni prieteni ai ei. El i-a facut cunostinta cu lumea curselor ilegale si tot el a insistat asupra culorii rosu a Lamborghini-ului ei.
-Mike, Mike, iubitule nu imi vine sa cred ca mai traiesti. Se ridica pe varfuri si ii saruta cu ardoare amandoi obrajii asa cum face o mama dupa ce nu isi vede copilul pentru ani buni. Mike e un tip inalt de vre-o 1,87, lat in umeri, fost rugby-ist, un par blond, tuns la unu, ochii albastrii si cu un gust incredibil de oribil in moda. Mike ce dumnezeului porti? Era imbracat intr-o pereche de pantaloni raiati kaki si un pulover, pe gat gri inchis mancat de molii ici colo.
-Iti place? Prietena mea le-a creat.
Of doamne, daca prietena lui e un vierme de matase atunci sunt superbe.
-A, nu! Am mai discutat asta o data, n-am sa ma iau de stilu tau vestimentar atata timp cat tu n-ai sa ma intrebi ce parere am. Rad amandoi.
Dupa ce mai face cunostinta cu cativa oameni “importanti” cum obisnuia Mike sa ii numeasca, Clara se urca in spatele volanului si timp de un minut isi ambaleaza toti motoarele facand un zgomot infernal.
Toata lumea porneste la 00:00. La 00:30 apare si castigatorul cursei, un Ford Mustang Shelby. Clara a terminat a patra si este mandra de reusita ei ca si toti ceilalti. Printre zumzet de voci, motoare ambalate si statii date la maxim se aud sirenele politiei, isi stabilesc locul intalnirii pentru petrecerea de dupa si isi iau toti talpasita care incotro. Clara decide sa mearga acasa, i-a fost dejuns pentru seara asta. Ii sare iar de gat lui Mike si il saruta patimas apoi se arunca pe scaunul de piele alba al Lamborghini-ului ei si apasa pe aceleratie.
Cu toate ca se invarte in cercul ei de prieteni Mike nu poseda multe, de fapt nu poseda mai nimic in afara Fiatului Punto pe care l-a modificat dupa posibilitati. Acum nu mai arata ca un limbric cu roti ci ca un gandac cu garda adusa la sol. Tot ce e fumos la masina aia e felul in care toarce, cel mai probabil dintr-o teribila greseala a lui Mike a ajuns sa toarca in felul in care o face si atunci cand sare de 100 maraie ca un bulldog care asteapa sa atace. Acum insa se ineaca la 70 de kilometri la ora si beculetul de avertizare clipoceste de nebun, ceva nu e in regula, Mike apasa pe ambreiaj si apoi pe frana si iar pe frana insa frana nu se clinteste, ii da frana de motor si apoi trage nenorocita de frana de mana, gandacelul ala rahitic se opreste destul de violent in fundul unui alt autoturism oprit la semafor.
-CE DRACU? Se aude din fata. Mike e un pic cam zduncinat si in afara arcadei sparte, pe care de altfel si-o merita pe deplin deoarece nu purta centura de siguranta, pare a nu avea nimic. Se da jos din masina si se pipaie in timp ce proprietarul masinii izbite iese tipand si se indrepta spre el. Mike se prabuseste cat e de mare si se trezeste la spital 7 ore mai tarziu din cauza zgomotelor pe care Clara si iubita lui Rhonda le faceau certandu-se pe , cine stie ce.
-S-a trezit! Aceste cuvinte le face sa stopeze brusc cearta si sa-si indrepte atentia catre geamul prin care puteau sa-l vada in rezerva lui.
- CE ARE? Se aude in cor.
-Prima data am crezut ca a lesinat din cauza impactului insa la o cercetare mai amanuntita am gasit urme de cianura in sange. Cantitatea a fost insa indeajuns de mica incat sa nu il … afecteze.
-Sa moara? Adica putea sa moara? Cine… cine ar putea sa il otraveasca pe dulcele si nevinovatul Mike? Asta ar fi fot intrebarea de baza de pe buzele Clarei, ca apoi sa isi aduca aminte de nenorocitul care ii ofera sacrificii umane. Tresare din starea in care se afundase gandindu-se la perversul ala atunci cand telefonul ii suna in geanta, un mesaj, numarul e ascuns. “Data viitoare voi reusi stapana mea.” Asa suna mesajul. Pentru numele lui dumnezeu, nenorocitul asta ma idolatrizeaza!!

Old memories came to life

Am dat o tura prin Herastrau astazi. Am aflat din “Ring” ieri ca o sa fie un concurs de graffiti.

Datorita cuiva am uitat de el. Dar asta nu conteaza.

Ce conteaza e ca mi-am amintit de el in jurul orei 18, dat fiind faptul ca, concursul (scuzati-mi cacofonia) a fost la ora 10, m-am echipat in blugi trei sferturi, tricou, adidasi si bicicleta si-am plecat calare catre parc.

Cand am ajuns am trecut ca fulgerul prin “skate” si m-am dus sa dau un tur de parc glont, ceea ce mi-a fost imposibil pentru ca 30% din populatia bucurestiului se afla in acelasi timp pe aleile din Herastrau.

Dupa ce am trecut cu succes si cu frana de spate scartaind de trei ori mai tare ca inainte de “trecerea la nivel cu calea ferata” (asta e inspre baneasa pentru cine nu stie) s-a mai eliberat.

Asta pana am ajuns pe aleea trandafirilor.

Am intalnit tot felul de specimene in drumul meu, dar o anumita fata mi-a atras atentia. Mai degraba prietenul acesteia. Tipa avea in jur de 20 de ani si o pereche de role ROZ pe care abia putea sa merga. Cum eu nu pot sa concept ca la 20 de ani sa nu fi capabil sa te misti pe role, m-a apucat … zambetul si mi s-a taiat macaroana cand l-am vadut pe namila de gagic care o astepta la capatul celalalt al aleii, dar mi-a revenit zambetul, chiar mai … zambet (adica ras iseric) cand l-am vazut pe idiot ca radea cu toti muschii corpului lui de amaraiunea de fata.

Am ajuns in “skate” iar si m-am trantit, cat de multa sunt pe-o banca si am inceput sa admir graffuri si pustani.

Mi-am adus aminte ca am fost si eu o data asa.

Ati observant ca ne prostim pe masura ce crestem?

Varsta la care umblam si eu prin Skate era 14 – 15 ani. Atunci nu ne pasa de nimic, eram prieteni cu toata lumea indiferent de culoare, de gusturi muzicale (asta in afara de manele :D), de felul in care ne statea parul sau cine mai stie ce criteriu de discriminare mai exista.

Mi s-a facut brusc dor de berea clocita scoasa din buzunarele pantalonilor cat o zi de post, de tigarile furate din pachetele parintilor si fumate pe ascuns sau mai rau de iarba fumata prin boscheti si stinsa la prima vedere a unui “gabor” chiar si la o distanta de un kilometru, lucruri pe care acum nu le mai putem face pentru ca totul e atat de … legal. Am varsta legala sa ma imbat ca un porc, am varsta legala sa fumez ca tucu’… cat despre al treilea lucru … (eu zic sa ne mutam cu totii in Olanda).

Mi s-a facut dor de hainele baggie , de pantalonii mei cu 2pac si de felul in care inotam in ticoul meu portocaliu.

Mi s-a facut dor de felul in care ne miscam (pentru ca ala nu se chema dans) pe cele mai gretoase melodii de hip-hop si cum cantam cat ne tineau plamanii versurile celor de la parazitii fara sa ne pese cine ne aude.

Mi s-a facut dor de gesturile nesabuite, cum ar fi lipirea gumei de mestecat in parul babelor, de aratarea degetului mijlociu masinilor cu toate ca noi eram cei care treceau pe rosu.

Mi s-a facut dor de buticul dintre stradute care iti vindea alcool fie ca aveai 12 ani sau 20.

Mi s-a facut dor de incercarile esuate de a face fel de fel de trick-uri pe role sau pe biciclete, de gleznele si de incheieturile luxate si umflate, de picioarele puse-n ghips cu saptamanile, [tin sa precizez ca eu am iesit cu bicicleta si in cele 3 saptamani de gips ] si mai ales mi s-a facut dor de felul in care am esuat in incercarea de a-mi rupe gatul [ am alunecat de pe bara, poveste lunga].

Atunci rontaiam chipsuri fara sa ne pese de silueta si beam cola fara sa constientizam ca mai tarziu o sa ne faca rau la ficat in ciuda avertizarilor primate de la parinti.

Jucam leapsa pe role si mesteream impreuna la bicicleta stricata a tovarasului (iese din calcul faptul ca o stricam mai rau iar tovarasul trebuia sa mearga pe jos acasa) iar iarna eram toti pe patinuarul Floreasca punand piedici la prichindei si sarint peste cotofenele care nu se puteau tine pe patine si faceau cunostinta cu gheata de 10-12 ori pe seara.





Atunci nu ne indragosteam prosteste ci doar ne pupaceam dupa copaci …

duminică, 27 iulie 2008

Pula Mea

Da prietene, vorbesc cu “pula mea”! Ce e? nu-ti convine? Nu face nimic.

Asa, cum ziceam: pula mea ce plictiseala pe capul meu.

Mah ce e cu oamenii astia? Ce e cu snobismul asta cras?

Gen: n-avem bani da plecam in grecia, sunt proasta ca noaptea da-mi dau basini, am masina de fite si PULA MEA sa fiu al dracu daca stiu s-o conduc.

Ocolesc subtil celelalte doua subiecte pentru ca doua dintre prietenele mele se vor simti ofensate si trec la al treilea subiect.

Stiti cum e la universitate, acolo la statui. Se parcheaza al dracu de multe masini. Nu stiu de unde ma-sa fac toti rost de bani sa-si ia masinile ce sunt parcate acolo [Lexus, Masserati, toate soiurile de BMW si Mercedes inventate sau inca neinventate de producatori, roadsteruri sau limuzine de lux]. Nu mai spun ca posesorii navelor spatiale mentionate mai sus nu au mai mult de 30 de ani in afara de bosorogii burtosi care nu incap in spatele volanului.

Si cel in cauza tot 25-27 de ani avea si aceeasi fata de tarambete stilat. Un tricou polo, turcoaz, cu gulerul ridicat si ochelari d-aia cat toata fata de ii poarta manelistii prin cluburile de fitze k sa nu fie recunoscuti.

Conducea, conducea e mult spus, amesteca si el, ca in cazanul cu laturi, in cutia de viteze a unui M Z4 (cine stie, cine nu….sa intrebe) design frumos da aceeasi treaba de cacat la consum , ca la fiecare masina nemteasca.

Paranteza: Cine-si cumpara o astfel de masina tre sa-si achizitioneze si o benzinarie, parerea mea.

Si ma vede pustanu’ pe mine ca vin pe “contra sens”. Dat fiind faptul ca eram CU BICICLETA era o adevarata amenintare pentru bijuteria lui. Si cade omul meu pe ganduri cum sa faca sa intre la loc in parcarea de unde a iesit cu atata dificultate. Si ca sa-mi arate ce bine stapaneste el cei 330 cai putere ai masinii,infige piciorul in acceleratie, probabil de “bun sofer” ce era si mai mai sa dea peste mine.

Ii zic: “Prietene, chill. Stiu ca tu esti obisnuit cu caruta lu’ tactu d-acolo de la tara de unde vii tu da incearca sa te concentrezi. Ala de tii tu de el e volan nu’s hatzuri si in fata e un motor cu 6 cilindrii-n linie nu e un catar raios”.

A ramas cam blocat pentru moment, probabil ca el credea ca rotile alea sunt invartite de hamsteri mutati genetic nu de un motor...dar in fine.

L-am facut de cacat in fata prietenei lui da' stia ca am dreptate asa ca a tacut si a ramas pe loc pana mi-a strecurat bicicleta pe langa bolidul lui si alt bolid de dacie parcat un pic mai incolo.

Stau si ma intreb cine le da carnetul nefericitilor astora?

sâmbătă, 19 iulie 2008

Indragosteala De Iulie

Ah! Rahat! E atat de simpatic, cu ochelarii lui de tocilar si freza aia in toate partile.

Doamne, n-am fost nicio data ahtiata dupa baieti dar si cand mi se pune pata…

Cine ar fi crezut ca o sa imi tremure picioarele cand o sa-l vad tocmai pe el. N-as fi crezut nici o data. In fine ar fi trebuit sa cred. Toti cei care mi-au placut au fost exact tipul lui: bad boys.

Si totusi azi cand l-am vazut mi s-a taiat rasuflarea, au inceput sa imi tremure genunchii si mainile, pe care le-am afundat adanc in buzunarele jeans-ilor.

Am incercat sa-mi acopar emotiile cu un contact vizual si un zambet seducator. A iesit in schimb o privire crucis si un ranjet talamb de adolescenta indragotita. Mi-a raspuns cu eternul lui zambet repezit care ii schimba total fizioanomia fetei. Am plecat imediat privirea si am mers mai departe.

Am sperat sa-l revad sa sa-mi pot repara stangacia de mai devreme cu un “buna” sau “liber azi?” insa n-am mai avut ocazia.

Sunt total si iremediabil indragostita ceea ce e oarecum bine. Asta dovedeste ca netrebnicul cu care am avut deaface pana in decembrie nu mi-a calcat definitiv sentimentele in picioare si ca ceva ceva mai misca.

Pot sa aticipez insa si sfarsitul acestei indragosteli si nu e deloc vesel.

vineri, 4 iulie 2008

I told you so honney ....

Pe fata aia blondutza cu trei ani mai mica decat ea nici o data n-a considerat-o cea mai buna prietena a ei. Nici cand se jucau in pod si nici cand isi spuneau ofurile una alteia si plangeau ca niste fraiere. Dar ce a stiut din tot deauna este ca - in ciuda faptului ca sunt aceeasi zodie si ca blonduta este mai mica decat ea – in tot deauna tipa a fost mai realista. A privit viata cu mai mult optimism si nici o data nu i-a fost frica sa spuna “I told you so..”.

Nici ziua de azi nu e diferita.

I-a spus de un million si ceva de ori sa nu se mai increada in oameni. Cu toate astea Clara iar s-a pacalit avand incredere orbeasca in prietenele ei si a ajuns iar la lacrimi.

E trist sa iti inchipui ca o astfel de persoana chiar exista. A jurat ca n-o sa se mai bazeze nici o data pe prietenele ei si stie ca n-o sa se tina de promisiune.

Tot timpul a avut incredere in oameni, a avut speranta ca oamenii se pot schimba. Ca pot sa devina si altceva decat egoisti si de fiecare data s-a inselat.

Acum si-o inchipuie pe fata blonduta,cu parul ondulat “natural” - asa cum ii place ei sa spuna – in capatul celalalt al mesei din restaurantul McDonald, sustinandu-si cu o mana obrazul si spunand cu incredere: “honey, I told you so…”

miercuri, 2 iulie 2008

DE CE ?

De ce exista asa ceva?
Nu imi sta in fire sa postez conversatii de pe mess insa asta trebuie impartasita cu toata lumea.
In jurul orei 00:00 in seara de 1 spre 2 iunie2008 un individ intentioneaza sa-mi patrunda in lista de messenger. accept si urmeaza nemaivazutul.
Tin sa precizez ca distinsul domnisor avea in jur de 11 - 12 anisori dupa moaca pe care si-o afisa la avatar.
Il intreb politicos:
TU CINE MAI ESTI ?
~$IuLi$~ ~$FoDbAlIsT$~~$VeRsAt$~: un baiat

Child Of Trance™: vai ce nume ....maik-ta nu te-a placut sau ce ?

Child Of Trance™: si ce cauti tu mai UN BAIAT la mine in lista

~$IuLi$~ ~$FoDbAlIsT$~~$VeRsAt$~: fmm

~$IuLi$~ ~$FoDbAlIsT$~~$VeRsAt$~: pa

Child Of Trance™: ba pe ma-ta mai UN BAIAT

~$IuLi$~ ~$FoDbAlIsT$~~$VeRsAt$~: fmm de proasta sau prost

~$IuLi$~ ~$FoDbAlIsT$~~$VeRsAt$~: u vrei sa mori sa vin cu argintari sa te omor
[pt cine inca nu s-a prins Child of trance sunt eu ....restul asetrixurilor, liniutelor , semnele de dolar si alte alea este pustiul]

continuam:

Child Of Trance™: draga analfabetule,
in primul rand tin sa iti trimit, alaturi de multa apreciere si multa muie, in al doilea rand iti recomand sa nu mai faci aprecieri pe baza genului decat daca esti sigur sau daca citesti atent id-ul de mess, in al treilea rand n-ai sa ma tai tu "cu cutzitul" care [si ma faci sa revin la analfabetism ] este cacofonie.

iti doresc o viata plina de rahat in compania lui guta, a ta prietena si amica Laura

P.S. MORI !

Stiu k n-am jucat corect pentru ca lui i-a trebuit in jur de douazeci de minute sa descifreze ce am scris eu acolo. poate chiar i-a trebuit un translator ca sa-i traduca in limba manelistica ce am scris eu acolo dar nu-mi pasa, imi savurez victoria.

Am mai primit inca trei amenintari cu moartea sau cu taierea si am hotarat sa dau ignore. N-am mai vazut un pusti de varsta lui care sa debiteze atat de mule injuri pe metru patrat de fereastra de messenger.

FELICITARI MIE.

luni, 30 iunie 2008

Divin


Asa cum toata lumea stie (daca nu stiti inseamna ca nu existati..asta ca sa nu ma mai lungesc cu insulte inutile) asera , pana azi dimineata sta desfasurat evenimentul Armin Only la Arenele Romane din Bucuresti.

Cu toate ca a plouat am rezistat si mi-am protejat camera foto (si doar pe ea) cu umbrela. Am facut sute de poze (cine vrea nu trebuie decat sa ceara).

Am racit, ma dor picioarele, nu mai aud bine, ma ustura ochii, mai am inca fum de la masina de fum, in nas, ma doare in gat si cu toate astea sunt cel mai fericit om de pe pamant.

Armin a fost absolut uimit de tot ce s-a intamplat acolo si asta s-a vazut pe fata lui.

A venit si “baby bro” Eller Van Buuren care ne-a oferit un show pe cinste cu solo-ul lui si trucurile la chitara electrica.

Vocile au fost extraordinare toti fiind extreme de dulci, de prietenosi. Am facut fotografii cu ei ne-am pupat si am vorbit… fiecare pe limba noastra sau in engleza :P.

The mission au dat din nou dovada de neseriozitate, dat fiind faptul ca IAR li s-au stricat monitoarele si am avut parte de reclame PNL in mijlocul show-ului dar cam atat am sa le reprosez.

Caut track-list-ul si promit ca in secunda urmatoare in care il gasesc il postez si vi-l trimit.

Sunt inca uimita si socata de ce minuni poate face o mana de oameni.

miercuri, 18 iunie 2008

Scump Domne Scump

Din pacate pentru noi nu se aplica si cealalta replica din reclama. Vreau sa spun ca daca undeva e scump, dincolo nu e mai ieftin.

Am fost sa-mi fac si eu abonament la bazin, ca tot omu’ pasionat de inot si care vrea sa se balaceasca un pic intr-o zi torida de … de ce-o fi acum. (cred ca e vara)

Am trecut intai pe la Dinamo. Pretul abonamentului nu m-a interest din moment ce nu-mi convenea programul asa ca mi-am indreptat pasii spre Complesul Sportiv Floresca.

200 de lei, 12 sedinte pe luna. 3 pe saptamana pentru cei mai grei de cap.

Am ramas paff, credeam ca nu citesc bine. Ca vad dublu din cauza caldurii.
NU! Nu vedeam dublu.

Pai cum frate? Eu am invatat sa inot de una singura in balta amenajata din tei sau cu mama dracu se chema strandul ala in care pluteau cacati. Apoi mamica mea si-a permis sa ma duca timp de 3 veri la bazin la dinamo si sa-mi perfectionez noul “skill”. Dar asta am fost eu!

Ma intreb : unde dracu mai invata copii din ziua de azi sa inoate? Balta din tei unde am invatat eu sa inot e acum club de iaht, aia de la facultatea de constructii “brotaceii” e poluata cu cacati si materiale de constructii de la vilele de pe malul ei, strandul de la arcul de triumf s-a inchis.

Deci unde o sa-mi invete copilul sa inoate?

Sau acum ii privilegiaza doar p-astia cu bani? Maine, poimaine vezi ca devine illegal sa margi la bazin decat daca n-are “papa” un cont gros in banca.
Noua legistlatie va contine urmatoarele: “N-ai bani nu inveti sa inoti.” Scurt si la obiect.

De fapt daca n-ai bani nu inveti sa faci nimic. Eu am invatat sa patinez pe lacul din parcul circului. Anul asta gheata lacului a fost in permanenta sparta de angajatii parcului. Si patinuarul floreasca transformat in terasa de nunti si petreceri.


Revenind la intamplarea de azi dupa ce m-am chiombit vre-o 30 de secunde la cifrele alea trei mi-am dat seama ca vedeam chiar foarte clar. Am zis : “boooon, asta e!” oricum plecasem de acasa cu gandul “cat e , dau si pace”.

Intru si ma indrept spre biroul unde se presupune ca se elibereaza abonamentele.

Duduia de la abonamente nicaieri. Ma invart, strig, imi bag nasu pe unde nu trebuie, ajung pana si langa bazin si duduia nicaieri. Ma intorc la birou duduitza nu venise inca. M-am asezat si eu cu curu’ pe o banca si-am stat. si am stat pana mi-a venit sa vomit si-am plecat.

Nici nu stiu ce sa mai cred. Toti sunt disperati dupa bani si atunci cand te duci cu intentia sa le dai ei nu-s acolo sa-i primeasca.

Pai cum vine asta?

luni, 16 iunie 2008

I.I. (Iar Invat)

Da. Iar m-am apucat de invatat.

Asa cum in anul unu in loc sa invat ma certam cu ora exacta , asa, acum, in anul doi invat de rup.

Am inceput sa invat de la ora 9 de cand m-am trezit prin a da drumul la calculator.

Apoi am invatat in fata oglinzii pana pe la ora 11 cand m-am dus sa invat la liceul traian, la vot.

Pana pe la ora 13 am invatat cu mama pana la domino [pentru cei care nu stiu Domino e un mini , foarte MINI mall de la mine din cartier] dupa care am venit acasa si am invatat cu telefonul la ureche anuntandu-I pe cei de la Kaufland ca nu ajung azi la scarbici pt k INVAT pentru numele Lui.

Se face si ora 14 si eu inca invatam in fata calculatorului.

La ora 15:30 am hotarat sa invat cu capul pe perna. Si am invatat pana la ora 18:30.

Pe la ora 19 am invatat apoi spalandu-ma la cap [asta era chiar necesar].

Apoi am invatat la un film de desene animate.

Am mai invatat un pic pe messenger.

Acum e ora 23:23 si invat scriind blogul asta pentru ca nimic nu ma indeamna sa pun mama pe foile alea si sa invat cu adevarat.

Am 300 de intrebari si raspunsurile aferente de retinut si pana acum, tot ce stiu este ca OMC nu inseamna "Oh My C… something" ci inseamna Organizatia Mondia a Comertului si ca Rusia nu este membra a acestei Organizatii.

Am mentionat ca examenul are loc maine la ora 8?

Invat!!! Gata! INVAT! Promit!

[Mirela promit ca mai bine iau 5 pe spinarea mea decat 10 pe a ta. Iarta-ma ca-s nesimtita :*]

vineri, 13 iunie 2008

Povestiri Din Fundu' Curtii

Din pacate pentru mine si inca o duzina de copii fundu’ curtii a reprezentat in mare spatele blocului din lacul tei sector 2 Bucuresti. Acolo ne adunam cel putin 20 de boraci mai mari sau mai mici cu planuri si idei de jocuri noi sau vechi.

Copilaria mea a fost cat de fericita cu putinta avand in vedere faptul ca am locuit la bloc de cand muica m-o facut. Bloc de apartamente, 8 etaje, doua scari (A si B) dintr-un cartier pe cat posibil de civilizat.

In bloc eram 12 copii – o duzina de copii de toate formele si din productii diferite.

Si vara. Vara era sezonul nostru preferat. Stateam pe maidan de dimineata pana seara, ne dadeam cu rolele, ne juleam si ne duceam acasa bocind. Dupa jumatate de ora eram iar pe strada ori cu coarda ori cu mingea ori cu un bolovan de BCA pe post de creta.

Paturicile intinse in gradina din spate a blocului, sub corcodus si terenurile de fotbal improvizate in parcare erau la ordinea zilei.

Eu nici o data nu am avut parte de o gasca unita, fiecare cu ale lui, baietii cu fotbalul (cel mai mic era cu soldateii) fetele cu papusile si in special una din ele cu “babisoiul” . Nu imi aduc aminte exact cum arata acel “babisoi” dar stiu ca era un bebelusi cu ochii pe jumatate scosi, fara ploape si ruginiti de la zecile de baitze a caror fusese victima.

Un singur lucru ne-a unit cu adevarat si aceea a fost Betty. Betty, o catelusa vagaboanta adoptata de tot blocul. O indopam cu toate bunatatile pentru catei si nu numai.

O catelusa dolofana alba cu pete maro si negre. Am tinut-o pentru mult timp in adaposturi improvisate din cutii de televizor acoperite cu celofane, pungi, plastic si alte lucruri impermeabile printre care o umbrala de terasa semi-rupta. Dupa ce ne-am dat seama ca la prima ploaie, oricat de acoperita ar fi cutia din carton tot o sa se inmoaie si Betty ramanea fara adapost pana faceam rost de alta cutie ne-am decis sa construim o cusca asa ca eu am cumparat un borcan de cuie si am “imprumutat” , fara vointa de a le mai returna, nijte balamale de la mama (mama lucra pe timpul ala in industria lemnului…facea mobila mai exact).

Baietii au furat niste placi de lemn semi-putrezit din curtea depozitului de lemne (fie vorba intre noi era mai mult depozit de caini decat de lemne) din spatele blocului, intr-un final apare si responsabilul cu fierastraul.
Incepem sa taiem (buricele degetelor), sa batem cu ciocanul (peste degete) si sa instalam balamalele. Am turnat un tipat de ciment ca sa nu plece cusca d-acolo si am trantit casuta intr-un colt de bloc.

Cu toate ca am muncit mai mult de trei sferturi de zi la casuta aia nici o data nu ne-am simtit mai bine si nu ne-am distrat mai frumos decat atunci.

La cateva luni dupa experienta catelusa cea alintata ne-a fost rapita apoi cusca ne-a fost furata.

Tiparul din ciment prost amestecat inca mai exista. De fiecare data cand vreau sa-mi amintesc de copilarie ma duc acolo, in spatele blocului, unde stiu ca o frantura din trecutul meu e imortalizata intr-un patrat de ciment turnat de cativa pusti zapaciti.

joi, 12 iunie 2008

Nou in trend

Am observat si eu noile tendinte in materie de imbracaminte pe vara 2008. In primul rand sunt creatii personale sau ale croitoresei de la etajul 2 din blocul de pe colt. Cum materialele sunt extrem de scumpe acolo in obor de unde se aprovizioneaza de obicei tanti Florica de la doi se folosesc draperii, perdele, musamale si lenjerii de pat.

Zilele trecute mi-a fost dat sa vad pantalonii din catifea mov de draperie…d-aia de care folosea bunica pe timpuri ca sa nu intre soarele arzator in camera atunci cand bunicu’ voia sa traga un pui de somn ziua in amiaza mare.

Pe langa faptul ca materialul era de-o culoare oribila spre dezgustatoare domnisoara, posesoarea nadragilor , le mai atasase si doua roti de caruta la genunchi pe post de nasturi. Am precizat ca erau portocalii?

Mai sunt unele domnisoare, vorba vine domnisoare, de pe hai faiv care considera de cuviinta sa ii taie perdelele “la mamile lor” si sa-si confectioneze colanti din ele. Am ramas socata zilele trecute cand am vazut-o pe una tot o dantela din cap pana-n picioare. Sa ma ia cu lesin nu alta. UNDE LE GASITI MA NENE??

Musamaua luata direct de pe masa e un alt element important in vara asta. O pereche de pantaloni galbeni din materialul cu pricina si o pereche de budigai cu manecutza acopereau zilele trecute un cur aproape inexistent al unei blonde la fel de insipida ca vopseaua din par. Va rog, cruta-ti-ne!! Unii din noi chiar vor sa pastreze micul dejun in stomac , nu pe pantofi.

Intr-un final, cireasa de pe tort sunt topurile, de loc asortate cu ce am descris pana acum, din lenjerie de pat cu floricele, unele mai mici altele mai mari, cu paiete sau fara maieute normale, cu spatele gol [in cazul asta pe detesubt trebuie musai sa se regaseasca un sutien alb , infect, nespalat de vre-o 3 luni], cu sau fara dantelute brizbirele sau lantisoare de veceu.

Eu v-am dat ponturile, acum, multa bafta la confectionat hainute.

Am tatonat deja terenul. Perdele si musama am, draperii fur de la croitoria aia veche de pe lizeanu si cine nu detine niste lenjerii de pat d-alea vechi cu floricele marunte si tiganesti?

miercuri, 28 mai 2008

Cica alegeri electorale

Mi-a soptit o pasarica cum ca duminica s-ar desfasura alegeri electorale pentru primari si alti limbrici d-astia.

Eu n-as candida pentru primarie nici moarta. Dar, din nou, asta e parerea mea.

Se pare ca febra campaniei electorale I-a naucit pe “wanna be” astia si fiecare caca diferite moduri de a se face placut si eventual votat (asta daca o sa fie vre-o prezenta la urne).

In dupa amiaza asta, la stiri, am avut placerea si onoarea de a vedea doua astfel de specimene bizarre si pe cale de disparitie.

Un dobitoc, din Buzau, cel mai probabil canditat independent a imbracat cateii de pe langa bloc cu hainute cu poza individului si cu sloganul campaniei lui. Titlul stirii era “votati ca azorel”. Am ramas oarecum muta de uimire. Singurele cuvinte pe care am putut sa le balmajesc au fost:
“Bietul Azorel!!”

Alt specimen e prostit de lipsa de biserici din Sibiu drept pentru care “atunci cand o sa fiu primaaaaaar o sa construiesc mai multe biserici”. Nu e coincidenta faptul ca dobitocul e preot.

El a crezut de cuviinta sa imprime mesajul electoral pe spatele iconitelor.

Nefericitul cat e el de popa nu stie ca nu e moral sa te folosesti de numele Domnului NICI MACAR pentru Campania electorala.

Am inchis televizorul si am plecat, nici nu vreau sa stiu ce idei nastrusnice le-a mai trecut prin cap nefericitilor.

Campania electorala egal dezastru in randul neuronilor populatiei tarisoarei noastre mica dar bogata…in prostie. Si ca argument la afirmatia de mai sus aduc o intrebare: “Ati observant ca de
la inceperea campaniei electorale s-au inmultit reclamele la medicamentele pentru dureri de cap?”

Cam atat am avut de spus.

Pe alta data.

luni, 26 mai 2008

"De la Dragoste la Ura nu e Decat un Pas"

Se uita la filmul ala tampit, si "tipul" s-a imbatat din cauza ca blonda aia fara pic de creier a crezut ca o insala si acum nu-l mai baga in seama.

Si-a adus aminte de vremurile alea nenorocite si de noaptea aceea din parc cand el era beat mort si ea incerca sa-l faca sa se simta cat mai bine, sau cand il tinea de frunte in timp ce vomita ca porcul tot ce bause pe adidasii ei albi si proaspat spalati.
Si-a adus aminte de noptile in care plangeau fiecare la celalat capat de internet sau de seara in care ii umezise hanoracul cu lacrimile lui sarate.

I-a alinat suferinta provocata de alta femeie in timp ce ea nu l-ar fi atins nici cu un deget daca ar fi stiut ca asta o sa-l raneasca.

L-a iubit si acum o doare.

Si-a jurat ca nici o data n-o sa mai intoarca capul spre trecut si totusi, un simplu scenariu nascocit de un scenarist anonim i-a rascolit trecutul si a rasucit cutitul in ranile care incepusera sa se vindece.

Ca sa uite de el a hotarat sa se schimbe ea. S-a angajat, si-a facut abonament la sala, si-a facut o suvita roz aprins si a slabit aproape 20 de kilograme numai ca sa nu mai existe.

A gandit ca daca vechea Laura nu mai exista, nici trecutul ei nu va mai exista, sau va fi trecutul alteia.

Cate o data vrea sa aiba un accident care sa-i provoace amnezia.

S-a simtit excelent o vreme… si totusi. Acum, in noaptea asta amintirea clipei din parc s-a infipt ca un turture in inima ei si nu se mai topeste.

Scrie si plange.

Asta o face sa se descarce. Stie ca cineva ii va citi clogul si va fi alaturi de ea, macar cu gandul.

Astazi un baiat s-a uitat la ea.

Parca o sorbea din ochi.

Si nu orice baiat, unul asa, cum ii place ei. S-a uitat in jurul ei sa vada dak nu cumva exista o fata slaba si blonda prin preajma ei. Tot timpul genul ala de fete o eclipseaza.

Era singura. Intr-o mare de barbati si baieti care ramasesera toti cu curile cascate la "nebunii aia cu motoarele".

S-a simtit bine in sfarsit s-a simtit si ea bine. In sfarsit a avut ocazia sa se uite la cel care o priveste si sa-i zambeasca la randul ei fara sa considele ca il face gelos pe El.

El care fie era obsedat de control fie era intr-adevar gelos si ii facea o scena sau o punea intr-o situatie jenanta atunci cand ea era cea care atragea privirile.

Nu stie inca ce a fost intre ei. Cate o data, noptile inca il mai simte.

Se intarce pe partea cealalta, ia perna in brate si si-l imagineaza pe actorul ei preferat.

Cate o data nu. Cate o data doar adoarme cu perna umezita de lacrimi sub cap.

NU! Prefera sa planga de doua ori pe zi dak asta implica despartirea definitiva de acest individ.

Nu-l vrea innapoi nici macar pentru o secunda.

Cand o sa-l vada o sa stie ca nu isi va putea stapani emotiile si ca va izbucni in plans si stie deja ce o sa-i spuna printre lacrimi: “Sunt fericita in lipsa ta. Si atunci cand plang nu plang de dorul tau, plang de dorul celor cinci ani sacrificati pentru tine.”



SFARSIT……asa sper.

vineri, 18 aprilie 2008

Monolog in doi

Gane: De ce zambesti tot timpul.?

Laura: Pentru ca sunt fericita!

Gane: Fals! De fiecare data cand pronunti cuvantul asta ti se umplu ochii de lacrimi.

Laura: De unde stii ca nu sunt lacrimi de fericire?

Gane: Pentru ca stiu cine esti si cum gandesti. Nu uita, TU esti EU.

Laura: N-am sa fiu nici o data ca tine. Nu mi-am dorit sa fiu ca tine. Te urasc!

Gane: Sper ca intelegi ce spui.

Laura: Inteleg foarte bine ce spun si ce simt. Urasc persoana care am devenit fara voia mea.

joi, 17 aprilie 2008

Nimic Mai Frumos ca Bucurestiul

Masina Daca ai masina, trebuie sa inveti sa o conduci ca un bucurestean. In momentul in care te urci la volan, trebuie sa uiti tot ce ai invatat la scoala de soferi (daca ai facut-o). Numai fraierii conduc ca la carte. In practica, regulile se modifica dupa cum urmeaza: Oprirea si stationarea Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cit vrei, cu conditia sa: a) nu fie vreun politist prin apropriere sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai de punctul anterior. Atunci cind vrei sa stationezi in dreptul statiilor mijloacelor de transport in comun, pui masina pe trotuar, chiar in statie, in asa fel incit sa nu incomodezi respectivele mijloace de transport ci numai pe calatorii care le asteapta. Parcarea se executa tinind cont de urmatoarele reguli:
1) Daca exista o parcare fara plata cu locuri libere chiar in fata locului in care vrei sa ajungi, parcheaza acolo. Daca nu, aplica punctul 2.
2) Daca exista o parcare *cu plata* si cu locuri libere chiar in fata locului unde vrei sa intri, ignor-o si aplica punctul 3.
3) Daca nu exista o parcare sau in cazul de la punctul 2, parcheaza masina pe trotuar. Parcarea pe trotuar fa-o in asa fel incit sa se ocupe toata latimea trotuarului si pietonii sa fie nevoiti sa coboare pe partea carosabila sau sa se subtieze ca foaia de hirtie, intre masina si zid. In caz ca dintr-un motiv sau altul, nu poti sa parchezi pe trotuar aplica punctul 4.
4) Daca exista un loc de parcare linga trotuar - paralel cu bordura, opreste, stationeaza si/sau parcheaza cit mai departe de bordura, daca se poate, perpendicular pe axul bordurii, in asa fel incit masinile care circula pe partea carosabila sa aiba prilejul sa iti ocoloeasca masina intrind pe contrasens. Este de preferat sa parchezi cit mai aproape de coltul strazii. In cazul in care nu mai e loc langa bordura, aplica punctul 5
5) Parcheaza in paralel cu masinile deja parcate langa bordura.
6) In cazul in care nu te afli in nici una din descrise anterior, parcheaza in fata intrarii intr-un garaj, linga un stilp cu oprirea interzisa sau oriunde altundeva. Dupa ce parchezi, trage frina de mina si pune alarma. Regleaza-ti alarma in asa fel incit sa urle la trecerea oricarui pieton pe linga masina. Sirena va trebui sa sune nu mai putin de 15 minute.Efectul este mai distractiv daca te afli intr-o zona rezidentiala mai linistita. Prioritatea
1. In Bucuresti exista urmatoarele tipuri de prioritate:
a) prioritatea de dreapta (optionala) - se aplica numai in cazul in care tu esti cel care vine din dreapta
b)prioritate de tramvai
c) prioritate de camion
d) prioritate de taxi
e) prioritate de smecher. Prioritatea de smecher se obtine prin unul din procedeele "ia-i fata", "baga-te cu tupeu", "taie-i calea" si "ia mai da-l dracu', ca n-o sa stau aici toata ziua". Pietonii NU au prioritate niciodata. Daca in timp ce conduci vezi o femeie ca trece strada prin fata ta, scoate capul pe geam si urla: "faaaaaaa, asta calca, nu f***!". Tipa isi va da seama de greseala si iti va multumi ca ai facut-o atenta iar colegii tai de drum vor crede ca esti spiritual si amuzant.
Pe drumurile publice Daca vrei sa fii un bucurestean veritabil trebuie sa tii cont de urmatoarele recomandari privind circulatia pe drumurile publice:
- Semnificatia culorilor semaforului: verde
- treci fara probleme, galben: repede ca se pune rosu, rosu: repede, ca e ultima sansa pina sa le dea drumul celorlalti.
- Daca este coada la stop si un sir lung de masini, iti recomanda tehnica "sirului shuntat". In acest scop, mergi pe contrasens pe toata lungimea cozii de masini, pina ajungi la stop si apoi in virtutea prioritatii de smecher (vezi si punctul anterior) reintri in coloana, pe pole position.
- Daca te afli pe pole position la stop, in secunda in care apare culoarea verde, trebuie sa apesi pe claxon, cit mai lung si mai insistent, pentru a-l zori pe mocaitul din fata. Un claxon viguros este expresia unei personalitati puternice deci, nu ezita!.
- Daca esti prima masina de la stop si cineva te claxoneaza imediat cum se pune verde, opreste motorul, ia-ti bita de baseball (obligatorie, se tine sub scaun), da-te jos din masina, du-te la cel care te-a claxonat si sparge-i fata.
- Pe timp de noapte circula obligatoriu cu faza lunga. Poti folosi faza lunga si ziua, atunci cind mergi cu viteza.
- Daca circuli noaptea si o masina vine din fata cu faza lunga, baga-i si tu faza lunga in fata, de citeva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atat distractive cat si psihedelice.
- Viteza maxima pe drumurile publice este data de o relatie direct proportionala cu urmatorii factori: muschii tai (Mt), marca masinii (Mm), patratul locului prin care circuli (L, cu atat mai mare cu cat mergi prin comune), puterea masinii pe care o conduci (P) si numarul de masini (Nm) aflate in trafic v=Mt*Mm*L^2*P*Nm, pentru prietenii nostri fizicieni).
Daca inaintea ta se afla cineva cu o masina care merge mai incet claxoneaza-l si baga-i faza lunga in ochi: sa se duca dracului acasa daca nu are masina si merge ca mortu'.
Folositi claxonul cit mai mult, mai nervos si in mai multe tonalitati.
Injura cu sete.
Arata-i degetul mijlociu.
Intai mana stanga, apoi ambele
- in Bucuresti se poate conduce tinand volanul cu genunchii.
- Daca nu stii sa injuri, nu esti sofer. Daca nu stii sa injuri 20 de minute in sir fara sa te repeti, nu esti sofer bucurestean.
- Cind ploua, va puteti face ziua mai vesela trecind in viteza cu masina prin baltoace in asa fel incit sa improscati cit mai multi pietoni, sau unul dar bine. Daca improscati pietoni aflati in travesare regulamentara pe zebra, obtineti un bonus de stil.
- Dupa ce goliti sticla de suc, aruncati-o pe fereastra pentru ca ocupa prea mult loc in masina. Acelasi lucru este valabil si pentru mucurile de tigari, PET-uri sau sticlele de Gambrinus.
Alte sfaturi pentru conducatorii auto:
Daca aveti masina noua, straina, trebuie sa asculati muzica romaneasca dind boxele la maxim si deschizind ferestrele masinii, in asa fel incit, pe de o parte sa poata asculta si ceilalti CD-ul dvs. cu Adrian Copiulul Minune si Blondy, iar pe de alta parte sa va
puteti da mare.
Daca masina este romaneasca, decorati-o pe dinauntru cu mileuri, franjuri, fanioane de fotbal, carnetele cu coperti cu femei etc.
Un CD atirnat de oglinda retrovizoare este culmea rafinamentului.
Daca nu va permiteti CD-uri, o pereche de zaruri mari dau la fel de bine.
Sfaturi pentru pietoni:
- Cind mergi pe strada ignora toate cosurile de gunoi. E treaba primariei sa mature pe jos, si cum aia tot stau degeaba, nu e cazul sa iti faci probleme sa arunci pe jos tigara, sticla goala de cola, inghetata, sau macar biletul de autobuz (daca esti atat de fraier incat sa-ti cumperi). Ia-ti un pumn de seminte (bucurestenii adora semintele) si maninca-le pe strada sau in parc. Scuipatul cojilor este o arta. O coaja de saminta poate fi scuipata alene, in sictir, sau cu putere, dinamic. Poti sa iti cooptezi prietenii si sa faceti concursuri si campionate de scuipat coji de seminte: proba de departare, de precizie, de risc (scuipat coji de seminte pe altii) etc. Daca nu ai seminte (se mai intimpla), poti sa scuipi pur si simplu. Nu uita sa horcaiesti inainte. Intrucit in Bucuresti nu prea sint WC-uri publice, iar alea care sint,sint pe bani, poti sa te usurezi in orice gang, pe usa unei masini (vezi si Parcare, punctul 3), pe un gard de santier. Darca ai convingeri ecologice poti sa iti dai drumul pe un copac sau, in parc, dupa niste boscheti.Totusi, nici un loc nu e mai placut si mai confortabil ca o scara de bloc -un spatiu ideal pentru satisfacerea presantelor tale necesitati fiziologice.
- Atunci cind iti scoti ciinele la plimbare, convinge-l sa faca pipilica pe usa vecinului si cacalica in fata ferestrei lui, pe trotuar. Daca stai intr-un cartier cu blocuri, convinge-l sa faca pe masina celui de deasupra, care te-a inundat asta vara.
- Daca mergi si vezi in fata ta o masina parcata pe trotuar (vezisituatia de la Parcare, punctul 3) treci printre ea si zid si plimba-ti cheia pe toata lungimea ei. Daca vrei doar sa il atentionez politicos pe proprietar, rupe-i, sau macar strimba-i oglinda de pe partea ta.
- Strada se traverseaza oricum si oriunde, totul e sa tii ochii inchisi.
- Pe drumurile publice tu ai intotdeauna prioritate, ca aia cu masina ajung oricum mai repede unde au nevoie.
- Daca esti femeie poti face un gest de curtoazie atunci cind treci strada prin mijlocul traficului si sa schitezi alergatul. In acest scop, fa cativa pasi saltareti in directia de mers.
- Daca esti licean, unul dintre cele mai amuzante sporturi este mersul in grup cu prietenii pe strada. Puteti practica astfel sporturi ca: rasturnatul cosurilor de gunoi, degajatul burlanelor, fluieratul dupa femei si caftitul fraierilor. Pentru o definitie a notiunii de fraier consulta versurile trupelor de Hip-Hop.

vineri, 4 aprilie 2008

Cand Fluturii Isi Iau Zborul

Iti mai aduci aminte? Cand ea isi fixeaza barbia in podul palmei iar cotul si-l sprijina pe marginea mesei din cafenea- pentru ca altfel i-ar vedea toata lumea trepidatiile corpului si cutremurul dinauntru. Cand el sudeaza tigarile, pufaind in gol, nervos si des-pentru ca altfel l-ar da de gol tremurul buzelor. Cand amandoi traseaza cu degetele linii frante pe peretii paharelor de pe masa, prea aburite de caldura degajata de tensiunea din jur. 100%..CAND FLUTURII ZBOARA INAUNTRU Ii tine obrajii imbujorati in palme si daca sulfa o singura data peste ochii ei, asemenea unui magician, fata obisnuita din fatza lui se transforma in printesa pe care a visat-o in toate noptile in care s-a zbatut singur prin asternuturi. O saruta pe obraji, ca un copil care-si iubeste ursuletul de plus. Apoi, pe buze, ca un adolescent care isi poarta povara pubertatii. Sarutul urmator e pe frunte, ocrotitor ca al unui parinte. Iar in cele din urma, lung si apasat, la baza gatului, isi ia in sfarsit in serios rolul de amant. In jocul lor, de respiratii erotice taiate brusc de soapte de cuvinte mari, isi imagineaza ca toate zilele lor, cate le-au mai ramas, nu vor fi decat un Copy-Paste al clipelor dintai. Fara sa stie ca fluturii, daca nu le dai motive, n-au de ce sa traiasca mai mult de o zi... 90%CAND FLUTURII ISI IAU ZBORUL... E prima noapte cand crestetele lor nu se Mai odihnesc pe o singura perna, razboiul reprosurilor surde l-a facut sa uite ca fiecare noapte le-a fost data pentru ca ea sa-si gaseasca linistea la pieptul lui, iar sanii ei sa se odihneasca in palma lui in forma de caus. Adorm amandoi greu, fiecare intors catre alt punct cardinal, de parka nu stiu ca Soarele nu poate scalda in raze si estul si vestul in acelasi timp. Si parka ieri, imbratisati, isi promisesera ca, orice ar fi intre ei, nu vor adormi niciodata certati unul cu altul, lasand flamanzi fluturii din stomac.stiai ca fluturii zboara spre alt habitat doar atunci cand sunt in cautare de hrana? 80% CAND, FARA SA VREI, DISTRUGI COROLA... i-au alungat inconstient;dar nici nu fac nimic sa-I cheme inapoi. Din obisnuinta, repeat cu placere sadica noptile dormite haotic, oricum altfel decat in pozitia indragostitilor. Florile simt ploile si stiu sa se inchida inaintea pericolului. Iar fluturii zboara doar inspre petale deschise. In loc sa astepte soarele binecuvantat, de dupa ploile scurte si dese, cei doi isi cauta evadari in voluptati stranii si perverse. Daca-I intrebi, nici unul n-o sa recunoasca imediat cat de usor s-au lasat pervertiti de prima noapte petrecuta departe unul de altul. Si cum el era convins a doua zi dimineata ca mintind-o cu zambetul pe buze ii va face un bine. Ea i-a simtit tremurul vocii si a inghitit sec balbaiala scuzelor si clarobscurul privirii. Credeau ca acea inghititura in gol ii va salva pe amandoi 60%CAND, IN MIJLOCUL FURTUNII, TRAIESTI SINGURATATEA IN DOI. Este mult mai usor pentru fiecare sa se salveze pe sine si sa impinge la naufragiu barca din care, odata, demult, isi aratau unul altuia orizontul. Vasleau amandoi in eforturi sincronizate perfect, si cu cat se apropiau de linia lui, acesta se departa mai mult. Notiunea de capatul puterilor era inventata pentru muritori, nu pentru ei doi, pe care soarta i-a adus impreuna ca sa fie ingeri. Acum, ar fi in stare sa sara peste punte, la orice zvon de val amenintator. Ii repeta obsesiv :???Eu te iubesc in papuci de casa nu in Louis Vuitton, ea avea grija sa-I raspunda:eu te iubeam atunci cand, sarutandu-ti incheieturile simteam dara parfumului meu.Tu nu mai mirosi asemenea barbatului meu... CADERE BRUSCA CATRE 0%...DETALIILE PANA ACOLO SUNT DOAR UN SIR DE SUFERINTE INUTILE..: YOU SHOULD CHANGE YOUR BATTERY OR SWITCH TO OUTLET POWER IMMEDIATELY TO KEEP LOOSING YOUR LIFE De ce sa te prabusesti in Minus Infinit, cand te-ai nascut sa te ridici inspre Plus?!!

luni, 31 martie 2008

Anunt important pentru securitatea Bucurestiului ...

...si probabil si pentru a intregii tari ! Astazi dimineata, in jurul orei 9.34, a fost vazut traversand Calea Victoriei, tocmai pe o trecere de pietoni din Piata Victoriei, un... maidanez, de talie mica, culoare maro-deschis, mimica inexpresiva. Individul (sau individa, ca nu am apucat sa ma uit sub coada din cauza uimirii) mi s-a parut deosebit de suspect pentru ca: a asteptat sa traverseze regulamentar cu toti ceilalti adormiti care ne aflam la trecere; era cam prea grasut pentru un caine al strazii si , mai presus de toate, pentru ca a fost anuntat oficial in mass-media ca toti maidanezii au fost "saltati" de pe strazile Bucurestiului. Am incercat sa sun la 112 si sa atentionez politia si ulterior serviciile de securitate ca exista o fisura in sistem, dar nu am avut succes. Pe langa aceasta aparitie insolita din buricu' targului, am mai observat ca o gura de canal de pe strada Buzesti fusese desigilata: unul dintre cele doua abtipilduri galbene lipsea! Deci sa nu va mire daca in urmatoarele zile veti afla de lucruri si mai grave! P.S. daca ma gandesc mai bine, cainele avea moaca de rus...

sâmbătă, 29 martie 2008

Suvita buclucasa

“Plina-I lumea de nebuni!”

Ma intorc cu indignare si privesc diabolic in ochii babei care a indraznit sa ma faca nebuna.

“Daca sa fi normal inseama sa seman cu dumneata prefer sa raman in nebunia mea!”

Isi face cruce, baga umerii in fata, capul in pamant si isi contina drumul.

Eu bag mana prin impunatoarea mea suvita magenta indrept spatele si imi vad de drum. Penru doar cateva secunde.

Degetele mi se incurca in par. La dracu, nu mi-a iesit.

Merg si merg si pe masura ce merg tot mai multa lume se uita la mine.

“Daca as avea o mie de lei pentru fiecare idiot care se holbeaza la mine pana acasa as fi multimilionara.”

Ce mai reclama mi-am facut si eu , acum se holbeaza chiar toata lumea la mine.

“Nu te supara. Cum ti-ai facut suvita”

“Cu sangele supt de la fetitele de liceu curioase” ii raspund in mintea mea pustoaicei blonde plina de machiaj si cu burta goala. Si te mai miri ca-s panarame de mici. Pai daca la 15 ani are deja 7 straturi de vopsea blonda pe par si sute de ore la actual de machiat si demachiat ce le-ar mai impiedica sa faca si … alceva in afara varstei.

Imi adun toate fortele si afisez un sambet schingiuit timp in care ii raspund: “ movie colors se numeste produsul iar culoarea este magenta”

Cu acelasi zambet talamb imi multumeste si se intoarce la prietenle ei similar imbricate si deasemenea machiate.

Ii trantesc si eu un : “ cu placere!” printre dinti si fug la masina.

Daca am sa conduc pana acasa macar n-o sa ma mai vada nimeni pana in fata blocului.

“Fata esti nebuna? Ce e in capu’ tau?” vecina ramane socata, cu gura larg deschisa in timp ce eu trantesc usa de la intrarea in bloc si fug glont in lif pentru a evita inca o discutie inutila despre circumstantele care m-au impins la acest gest (colorarea suvitei).

"Fata eu nu sunt nebuna … de ce intrebi?"

Chiar nimani nu poate sa recunoasca arta pe par cand o vede? Sau nimeni nu poate sa se gandeasca in soapta si cu ochii in alta parte “Hei , uite , fata asta lucreaza ca zugrav. O culoare extraordinata. Ma intreb, oare o fi lavabila?”

Milioane de curiosi se perinda prin lume si alte milioane de asa zici curajosi.

Dupa doua saptamani in care mi-am refacut cu toate semnele de punctuatie traseul, in fiecare zi, am plecat sa vad rezultatele.

Cel putin 3 suvite roz de la romana la aparatorii partiei printre care se numara si un tip, cel mai probabil “ghei”.

Sunt dezamagita de esuarea reintalnirii mele cu baba de la inceputul articolului. Sunt absolut sigura ca daca nu s-a vopsit roz si-a refacut culoarea specifica de fosifa obosita si anume movul ala spalacit care, chiar daca arata ridicol acopera albul capatat in timp.

Ce e cu voi oameni buni? Nu stiti sa fiti originali?

Ma gandesc sa ma fac albasta.

joi, 28 februarie 2008

What goes around Comes around [continuare]

Ora 9:24. Telefonul mobil incepe za zbarnaie si sa se agite nervos pe noptiera din lemn de brad.
Clara se intoarce pe alta parete iritata de zbarnaitul telefonului si apoi isi tranteste perna in cap.
Telefonul se mai agita cateva secunde si se opreste. Dupa alte 10 secunde reincepe zbarnaitul iritant.
Raspunde. Raspunde prin perna dand de inteles celui care era la capatul celalat al undelor ca a deranjat-o. Insa vestea tragica a mortii lui John o trezeste instantaneu ca un dus cu apa rece.
-Va trebui sa va prezentati la sectia central de polities a dati o declaratie. Se aude o voce bruiata de zgomot de masini, sirene si forfota de oameni.
-De ce? Sare Clara ca si arsa din pat si incepe sa se imbrace.
-Se pare ca dumneavoasta sunteti ultima persoana care l-a vazut pe John Daton in viata.
-Vreti sa spuneti ca sunt suspecta de crima? Se opreste pentru moment in fata oglinzii mari de pe hol holbandu-se nedumerita la ea. Parca incercand sa-si aduca aminte daca a facut ceva care sa-i aduca sfarsitul lui John si atunci realizeaza. Nici o data nu l-am placut pe baiatul asta dar nu i-as fi dorit moartea nici in ruptul capului. Imediat ce sfarseste scurtul monolog si se trezeste din meditatie i se prelinge o lacrima mare, cat un cristal, pe obrazul drept.
E clar ca fata asta nu putea omora nici macar o musca. Ba chiar mai mult. Iubeste mustele. In zilele calduroase de vara cand sta singura pe terasa bazaitul de musca ii aduce aminte ca mai exista viata pe pamant.
-Da. Voi veni cat pot de repede. Nu am nimic de ascuns. Va multumesc. La revedere.
De ce a multumit? Ca cineva a avut destul sange rece incat sa-i puna stampila de criminal? Nu. Nu trebuie sa gandeasca asa. Omul isi facea doar datoria.
E in fata aceleiasi oglizi mari luminata de vesnicele spoturi. Realizeaza cu ce se imbraca.
In toata invalmaseala cu telefonul aruncase pe ea niste haine la intamplare. O camasa cu fir argintiu o pereche de blugi prespalati si o pereche de ghete de toamna.
Zambeste. Nici o data nu mai vazuse atata prost gust.
Isi descheie nasturii pe rand in fata dulapului alb care se intinde pe tot peretele vestic al boudoirului . Deschide usa centrala si isi alege o rochita pana la genunchi in tonuri calde de verde, cu spatele gol si danteluta la poale si o pereche de sandale cu nuante rusinoase de portocaliu si verde.
Isi strange parul lung si blond la spate, intr-un coc. Accesorizeaza tinuta cu o pereche de ochelari mari, negrii. Isi ia gentuta si iese pe usa ca un titirez.
Se arunca in Lamborghini si porneste in tromba spre sectia de politie.
O mie de intrebari navalesc asupra ei. “Cine s-a mai urcat in masina cu el?”, “Unde v-ati despartit?”, “Ati mai vazut pe cineva in preajma masinii Volkswagen Touareg?”, “Dumneavoastra domnisoara ati avut probleme cu masina dupa plecarea de la restaurant?”. Nu, nu, nu, nu si nu.
De ce atatea intrebari? Ea nu a facut nimic. A fost doar o cina intre prieteni. ….doar o cina intre … intre doi oameni care se cunosteau si s-au intalnit sa vorbeasca afaceri.
Dovezi insuficiente. Dupa patru ore si treizeci si opt de minute, 12 cafele, mi de kilograme de nervi, milioane de intraberi fara raspuns si un test poligraf politia ajunge la concluzia ca sunt dovezi insuficiente pentru a o retine pe Clara.
O trimit acasa!
Pai mai baieti, daca eram au tinta si a incurcat masinile? Ma trimiteti asa acasa, fara escorta fara un fraier cu un pistol si o pereche de catuse care sa ma pazeasca? A! Am uitat. Eu sunt suspecta.
“- Va salut cu respect domnule comisar!” Spune Clara cu voce tare ca sa o auda cel putin jumatate de department.
Unii chicotesc, altii o privesc cu rautate, cei care nu au auzit sunt inerti.
Se urca din nou in masina si da drumul la aerul conditionat. Trebuie sa fie 100 de grade Celsius in masina la ora asta. De ce am lasat-o in soare?
“- Alo, Papa? Sunt eu. Papa am primit o veste ingrozitoare. Papa a murit John. Politia crede ca a fost ucis. Cineva i-a taiat franele. Papa mi-e frica.”
De la capatul celalalt se aude un simplu si ragusit : “ Iti trimit pe cineva.”
“- Papa, Papa voiam sa-ti spun ca te iubesc.”
Inainte sa termine fraza tonul ocupat al telefonului se aude in casca. Se uita la telefon si il inchide. Macar de data asta a spus ceva.
Nu. Clara nu il suparase cu nimic pe tatal ei. El era doar un om de afaceri extrem de ocupat. Toata lumea il cunostea pe domnul Mastriani omul de afaceri international insa nimeni nu stia cu adevarat in ce afaceri era implicat.
Ajunge acasa si vede forfota in jurul casei. Doua gorile stau in fata portii privesc de sub ocherarii negrii in stanga si in drapta, discret. In fata usii casei alti doi. Mai sunt doi la intrarea din spate si unul la portita pentru angajati.
Clara zambeste. Saluta politicos pe fiecare dintre ei pronuntandu-le numele. Ii cunostea de cand era mica. Toti erau angajatii tatalui sau.
Pana la urma chiar ma iubeste. Gandeste ea aruncand pereachea de chei pe toaleta din budoir si aruncadu-se in fotoliul moale de plus aramiu.
O melodie cunoscuta se aude din poseta Clarei. E telefonul mobil care zbarnaie la fel de agitat ca si de dimineata.
E un apel cu numar ascuns. Se intreaba daca e bine sa raspunda. La urma urmei n-am nimic de pierdut … in afara de viata. Incearca ea sa se imbarbateza tragand o gura mare de aer in piept si apasand pe butonasul verde.
“-Alo! Da.”
“-Ti-a placut cadoul meu?”
“-Poftim? Cadou? Ce cadou? Nu am primit nimic.”
“-Ba ai primit. Apelul de dimineata prin care ti se aducea la cunostinta moartea reporterasului.” spune o foce ragusita.
Ingheatza.
“-Cine e…”
Tonul ocupat al telefonului i-a taiat intrebarea.

luni, 25 februarie 2008

Am Visat

Am visat.

Germania. Nu pot sa spun daca e vara sau iarna. E o Germanie ciudata.

Fugim. Fugim din America. Nu stiu pentru ce.

Zburam.

Aterizam.

Intr-o secunda suntem pe plaja.

O apa limpede se intinde dincolo de orizonturi. O apa limpede si albastra.

Lume, galagie, copii, culori si jucarii. Lopatelele si galetusele pentru nisip au inundat plaja.

Fustita alba pana la genunchi aluneca practic de pe mine si maieul negru cu danteluta il las in bataia vantului.

E apusul.

Soarele rosiatic aprinde oceanul. In sfarsit. Apa si focul contopite intr-un intreg.

Si arde. Totul arde si in in valvataia aceea o briza imi zburleste pielea.

El sta.

Se uita la mine, la chipul meu fericit. Sunt implinita. Pe deplin implinita si el stie asta. Si ma iubeste pentru asta si eu il iubesc pentru simplu fapt ca exista.

Cerceteaza imprejurimile. In atentie I se iveste o salina, sau o pestera plina cu sare inundata de ocean.

Intram. E rece. E atat de rece. Si totusi, la el in brate e cald.

De fapt e cald doar pentru faptul ca e langa mine.

E cald pentru ca simt ca ma iubeste.

Iubirea lui ar putea sa topeasca un iceberg.

Iubirea lui pentru mine si iubirea mea pentru el , la o lalta ar putea sa topeasca intreg cercul polar. E ca incalzirea globala. Doar ca de zece ori accelerata.

Nu trece o clipa si ne aflam la mile departare de plaja cufundata in apus.

E iarna. Ma simt ca intr-un glob de zapada.

Totul pare fals, de plastic. Pana si oamenii. Sunt visatori. Isi imagineaza un viitor mai bun si vorbesc depre micutul lor orasel cu dragoste si bucurie.

Micutul lor orasel. Bine spus. Oraselul era compus dintr-o piata rotunda cu un bradut modest impodobit intr-un colt.

O piata rotunda inconjutara de cladiri vechi, modeste.

El face o poza bradutului impodobit cu beteala albatra.

Ninge cu fulgi de hartie. Nu e frig dar suntem imbracati de iarna.

Un palton alb imi acopera corpul pana la glezne si o manseta de blanita imi invaluie incheieturile mainilor. Caciulita de blana alba.

Ici colo mici gramajoare de plastic vopsit in alb. E zapada.

Ma simt ca o regina de gheata. Regina care stapaneste tinuturile intinse ale inimi lui.

Si rad.

Rad cu gura pana la urechi. Sunt fericita.

Ma iubeste.

O camaruta mica. O camaruta mica apare in jurul nostru. Are un pat suspendat pe care e asternut un presulet traditional romanesc.

Deasupra un raft pe care sunt asezate cutiute din fier in care se afla decoratiuni de razboi.

Cutiutele din fier vopsite rosu sunt pline de praf.

Aleg una la intamplare.

O scutur, o deschid si o decoratiune mai speciala din aluminiu, in forma de inimioara pe care e gravata … zvastica imi acapareaza atentia.

Stiu ca nu e bine ce fac dar imi place, imi place atat de mult.

Sunt sigura ca detinatorul ei nu se va supara.

Si rad.

Rad cu gura pana la urechi. Sunt fericita.

Ma iubeste.

Si ma trezesc…