duminică, 11 noiembrie 2007

Tot ce paste e un cal

Nu, n-am ramas fara imaginatie dar nu-mi venea nici macar un singur titlu nerautacios pt urmatoarea problema:
NU MAI LASATI FEMEI LA VOLAN!!!!!!
Vorbesc foarte serios. Sunt un pericol public.
In urmatoarele minute pe care le-ati acordat citirii
acestui blog o sa ma prezint pe mine, personaj principal
atat ca pieton [in cele mai multe cazuri] cat si ca pericol public.
Incepem cu reclama negativa pentru celelalte nu pentru mine
ca va speriati si nu mai cititi.
Blonda la volan: Eram cu o prietena, pe barbu vacarescu,
mergeam dinspre gura de metrou in sensul billa, cand,
de o data ne clacsoneaza cineva. Da, era protagonista, blonda.
Intr-un spatiu in care puteai sa parchezi linistit un elefant ea
nu putea sa sa manevreze un Chevy Spark pentru a-l repune in trafic.
Eu o manevrez din spate cu atentie, Ana din fata cu si mai mare
atentie avand in vedere ca fatuca nu avea nici o treaba cu condusul.
eu eram la stadiul de
"vai-ce-ma-fac-la-examen-ca-nu-am-invatat-o-iota"
[am picat examenul pt cei interesati, l-am luat cateva luni
mai tarziu....a 3-a oara]:D. Gagica, dirijata si din fata si din spate
se emotioneaza si calca acceleratia in loc de frana si pupa in
fund masina din fata ei, fara vre-o vatamare corporala vizibila insa.
Dupa o serie de rugaminti insistente la adresa blondei am
reusit sa o conving ca cel mai bine ar fi s-o scot eu din parcare,
ca daca ne mai chinuiam un pic ne apuca noaptea pe toate trei.


Femeie la volan partea a 2-a: ajung de la facultate,
de lene sa merg o statie pe jos ma hotarasc sa ma urc
in autobuzul care tocmai ajungea incet dar sigur
si mega-plin in statie. Cu toate ca fac o jumatate de ora pana
la statia cealalta, pana unde in mod normal as fi facut
10 minute perpedes ma conformez cu indeea ca nu
mi-am rupt picioarele inca 200 de metrii cu tocurile alea
gigantice din picioarele mele [amintiti-mi sa nu mai port
tocuri:D]. Cum eu locuiesc exact vis-s-vis de statia de
tramvai decid sa traversez din moment ce toate masinile
oprisera de o parte si de alta a zebrei insa, de dupa colt o
tanti cam la 24-26 de ani s-a decis sa infiga piciorul in acceleratie
si sa-mi rupa mie picioarele, noroc ca am reactionat rapid...
nu pot sa spun ca si cu cap si am sarit cu fundu' pe capota ei.
Da, normal ca i-am indoit capota. Asadar un Passat in plus
in service :D. Cand a vazut ce isprava era sa faca n-a mai comentat.
Am scapat cu bine.


Eu, laura pericol public: La mine e clar, uit sa ma uit
de semafoare, nu imi respect banda de mers, trag dreapta,
rad si ma uit in toate directiile numai in oglinzi nu :D. dacie
nova rosie FERITI-VA cand o vedeti ;)

vineri, 9 noiembrie 2007

Generatia X

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor
care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul
2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai
scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam
ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie
si la politica mai mult decat cred batranii, care
bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,
Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii,
ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai",
ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember
Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau
Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu
pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe
blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere
si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea
groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in
engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin
Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte
ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era
ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in
cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take
That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii
din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen,
cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe
ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet
Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou
niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de
la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc
fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu
Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de
mailuri de „dulce".
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation
ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau
Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe
gura! pe cine „iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a
cerut)prietenia" , care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi
acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de
el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea „Feriti`va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers. ..
Daca esti de`al nostru... Felicitari!!

miercuri, 7 noiembrie 2007

Cum e la metrou

Punctele de suspensie din titlu arata faptul k am ramas fara cuvinte! Aseara am venit de la facultate, ca de obicei, cu metroul! nu cred k vreiti sa stiti ce era acolo. A trebuit sa treaca doua trenuri ca sa pot sa cobor scarile. Peronul era full, n-aveai unde sa arunci un ac. Imi daduse prin cap la un moment dat sa fac o poza, dar am facut prea tarziu asa ca nu intruchipeaza intocmai nenorocirea care era la piata victoriei aseara.
In concluzie metroul nu mai e o forma comoda si rapida de transport public de persoane, ci o camera de tortura.

O a doua concluzie pe care am tras-o asreara este ca strainii se adapteaza usor la standardele romanesti de transport public. Intr-un final am ajus pe peron, am asteptat in jur de un milion de minute ca sa apara alt tren, la fel de incarcat ca si celelalte doua

marți, 6 noiembrie 2007

poezie poezie

Il apreciez si il iubesc sincer pe marele Toama Caragiu pentru tot ce a facut petru cinematografia ramaneasca. O contributie monstruoasa fara de care filmele romaneti ar fi fost mult mai monotone. Nu prin calitatea glumelor cat prin modul de exprimare reuseste sa imi smulga un zambet de pe buze si in acelasi timp o lacrima.
Intr-o interpretare la fel de reusita ca fiecare alta la revelionul anului 1969 Toma recita o poezie aparent banala dar, in realitate geniala:



Toamna Romantica
de George Toparceanu


Cad, grabite, pe aleea parcului cu flori albastre,
Frunze moarte, ca iluziile noastre,
Prin lumina estompata de matasea unui nor,
Visatoare, trece-o fata, cu un plutonier major.

Rumen de timiditate, el se uita-n jos, posac,
Ea, stiveste foi uscate sub pantofii mici, de lac,
Si-ntr-o fina discordanta, cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta, el MAJOR si ea MINORA. :))

yahoo! messenger in sfarsit util

Da nu e o gluma! Am observat ca e intr-adevar util!
Desi copii nostrii refuza sa se mai ridice de pe sacunul pe care
s-au proptit in fata computerului nici macar ca sa se duca, in sila,
pana la scoala, messengerul are o parte buna.
Cu toate ca mie, om in toata firea nu imi mai vine sa ma dezlipesc
de conversatiile aprinse din fereastra aia minuscula atasata in mod
imposibil de inteles mie, de sticla aia
din fata ochilor mei si sa-mi misc curul pana la facultate
messengerul are parti bune!
Cu toate ca daca economia tarii ar depinde de cat de putin stam pe messenger,
ar fi un colaps total, messengerul are parti bune.
Cu toate ca e ca un drog pentru care ai face orice ca sa-l mai gusti inca o data
[exemplu aici de fata: dai cu monitorul de birou atunci cand cade netul]
yahoo! messenger are parti bune!
Cum care-s alea? Da ce intrebare e asta?
- Competitie :cine are cei mai multi prieteni in lista de messenger e mai smecher
- Mici intreprinzatori: "am parola de la mesu' tau! da-mi 50 de lei si ti-o spun!
si cu putin noroc ....sau cu unca 10 lei adaugati iti promit ca nu ti-o mai iau."
[in caz ca nu stiati s-a denominalizat leul :))]
- Antrenament la scris: atunci cand messengerul o sa aiba nishte preturi exorbitante,
imposibil de achitat, ceea ce ii va determina pe tineri intr-un final sa se detaseze
de porcaria asta numita internet, caietele or sa fie deja inlocuite cu laptopuri.
Atunci da viteza la scris. O sa se elimine definitv expresia "-Doamna, mai repetati
o data ca am ramas in urma!" Care de altfel e stresanta.
- Si nu in ultimul rand, MESSENGERUL NU NE LASA SA UITAM ALFABETUL.
Intr-o recenta conversatie cu un amic, in care el imi explica o situatie jenanta din
recenta lui existenta, am exprimat faptul ca am inteles
ce a spus printr-un simplu "A". Si totusi n-a fost chiar asa de simplu. Amicul meu
m-a lasat in suspans cu povestirea, deoarece era la cativa pasi de deznodamant si a
inceput sa-mi demonstreze faptul ca stie alfabetul printr-un lung sir de litere fara noima
aranjate, normal in ordine alfabetica.
Stiam ca se procedeaza asa insa eu nu am intalnit situatia asta nici o data
si ma simteam neputincioasa, cand, soarta mi-a sarit in ajutor.
Intre "P" si "R" il sarise pe bietul "Q" iar eu, fata miloasa cu toate fiintele,
mortaciunile si chiar si literele de pe planeta l-am mustrat foarte serios
pana l-am determinat sa se intoarca la "Q" si s-o ia de la capat.
Dupa ce a terminat de insirat literele l-am intrabat de ce a simtit nevoia sa
imi demonstreze faptul ca stie alfabetul.

Ce teorie a urmat e de nedescris, cu toate ca nu am inteles nimic, totul mi-a fost
foarte clar: E O MODA! UN TREND, ca si in vestimentatie.
Daca maine cineva iese cu o
codita de drac pe strada poimaine tot bucurestiu poarta cozi de drac.
Asadar, a fost de ajuns sa existe un "ala" care sa faca asta k malaria
s-a extins mai rapid decat raceala transportata de pe buzele tale pe buzelel lui ,
de pe buzele lui pe buzele celei cu care te inshala si tot asa.

Sfarsitul povestirii lui jenante imi este inca necunoscut.
Am ramas fara deznodamant. Probabil s-a gandit baiatul ca e mai frumos sa-mi
imaginez eu ceva decat sa-mi strice el surpriza.



Ceee? Messengerul are parti bune! Mie-mi stimuleaza imaginatia
la maxim sa aflu sfarsitul povestirii.


luni, 5 noiembrie 2007

Am terminat de citit o carte

Da, intr-un final am reusit sa termin de citit faimoasa carte cu care mi-am zapacit prietenii. Mi-am zapacit prietenii pentru ca are un nume ciudatzel, chiar si eu am crezut-o ciudatica, si mama m-a crezut nebuna cand a vazut titlul cartii. La ce titlu are cartea aia si eu m-ash fi ingrozit daca, desigur, imaginarul meu copil ar citi-o. Si totusi nu e asa de oribila precum pare, desigur e absolut horror actiunea dar susansul pe care il creaza acest Giorgio Faletti in cartea sa e absolut mirific. Am si plans ... da am plans!!! Nu mai radeti, sunt fata, am voie sa plang! Nu, n-am plans pt ca se uita lumea la mine ca la "felu' paispe" cand ma vedea in metrou citind o carte de 600 de pagini cu un titlu atat de monstruos. Ce zici? Am reusit sa creez suspans...ce ma bucuuur!
M-am indragostit de personajul principal al cartii, il cheama Frank, are 35 de ani si e frumos, e frumos pt ca e primul american brunet si cu ochii negrii din istoria Americii. De fapt nu e frumos, e special. Acest Frank avea un prieten foarte bun caruia ii murise baiatul. Murise intr-un nenorocit de accident de masina alaturi de iubita lui. Hulot, prietenul lui Frank era un tip de treaba, glumet cu toate ca avea o sotie, dezabilitata mintal dupa moartea fiului lor, o slujba mizerabila de inspector in Siguranta publica din Monaco si 50 de ani de viata in spate.
Cazul la care lucrau agentul F.B.I. Frank Ottobre si inspectorul de la Siguranta Publica din Monaco Nicolas Hulot il aduce pe cel din urma la pieire si nu ma impresioneaza modul barbar in care este ucis ci suferinta provocata sotiei lui. Asta m-a facut sa plang.
Pentru mai multe detalii cititi cartea. Nici o data nu mi-am permis sa fac o recomandare in materie de carti deoarece am impresia ca nu am citit inca destule ca sa pot sa fac o selectie dar sunt sigura ca daca situatia prezentata anterior ar fi reala "Eu Ucid", autor Giorgio Faletti, Edit. Rao ar fi una dintre cele mai impresionante carti citite de mine.


Ne citim data viitoare cand o sa am o idee stralucita, vocabular si timp de redactare.

ME

Eu am un caracter complex, de obicei copilaroasa, aparent inofensiva. Imi mai scot cate o data gherutele si tocmai la persoanele care nu merita. Am un miliard de pasiuni, daca nu mai multe cu toate ca n-am nimic in comun cu ele. De exemplu imi place sa desenez, stiu sa desenez si totusi n-am cum sa ma exprim in domeniul asta [concluzie: sunt praf la afaceri :))].
Mai multe in lista care urmeaza: Nu ma laud ca nu am realirazi de proportii uriase, vreau doar sa ma cunoasteti asta in caz ca vret
i si voi, daca nu, puteti trece linistiti la articolul urmator

sunt o nebuna si jumatate si chiar dak lumea crede k m-am schimbat ...deep inside sunt acceasi ...si n-am sa ma schimb pt nimeni asa k

IUBESC:

* sa iubesc
* sa fac poze
* sa desenez
* sa invatz lucruri noi
* sa ascult muzica la maxim
* sa imi enervez parintii
* sa merg la facultate si sa ma holbez la proful de IRI o ora si jumate kt tine seminarul
* sa fac misto de tot si toate
* sa plang ca sa ma descarc
*sa dau sfaturi cu toate k nu stiu nici pe ce planeta ma aflu
* sa tin cu dintii de o anumita prietenie
* sa ma imbrac aiurea de cate ori am ocazia
* sa STAU PE MESS
* sa calmez spiritele atunci cand se incing
* sa incing spiretele atunci cand lumea se calmeaza
* MOTOARELE
* AVIOANELE
* oamenii care piloteaza astfel de masinarii
* sa visez
* sa gandesc atunci cand e nevoie
* sa fiu o buna prietena
* sa pierd timpu' aiurea cu, sister, iulia, mire si restul colegelor mele scumpice
* sa imi omor timpul vorbind cu stakee pe mess...omu' e caterinca
* sa ma machiez
*love my sisi 4 ever


URASC:

* sa dorm (la ce bun)
* sa mananc (la ce bun)
* sa ma uit la tv (la ce bun ) )
* sa ma enervez (fac riduri)
* sa joc counter strike (pt k nu stiu)
* sa mi se spuna ce sa fac
* sa mi se intrerupa netu
* fotbalul
* manelele
* tiganii
* sa se holbeze oamenii la mine: DA!! am un siret de-un fel si unu de-un fel!
* prostii
* blondele cretze de 1,80 cu tzatze cat globul pamantesc si cur lucrat de poti sparge nuci pe el
* chip 'n' dale-ii (dak asa s-o scrie)
* sa dau o grama de bani pe haine pe care oricum nu le port
* sa imi stea ceva pe mine in ultimul hal
* sa vad proaste oribil machiate
* sa iau decizii fara sa ma consult cu cineva
* sa iau notite la cursuri
* sa merg la cursuri
* sa n-am prieteni
* sa nu ies cu ana cu bicicleta si rolele intr-o zi insorita
* sa vad pe cineva cum isi bate joc d-alcineva
* reclamele romanesti
* mancarea de post
* sarbatorile
* Tokio Hotel
* sa ascult involuntar manele cand ma duc la iarba verde
* sa imi fie frig
* sa imi fie prea cald
* politicienii
* impozitele
* taxele
*I deea ca trebuie sa pun manele si populara la nunta mea
* ca n-am o clona care sa faca toata treaba grea in locul meu

MA PLICTISESC CAND:

* nu rad
* ma uit la calculator ca matza-n calendar [de obicei ma uit la el ca vitelul la poarta noua]
* n-am pe cineva cu care sa vorbesc
* n-am net


IN REST VIATZA MEA E ASA

* caterinca
* povesti
* minciuni nevinovate
* muzica
* si tot ce inseamna fun

DACA AR FI SA DAU TIMPUL INAPOI:


* as continua handbalul NO MATHER WHAT

Mai exista inca o duzina de chestii pe care le-as face si pe care nu dar nu prea le dau importanta. De exemplu parintii mei vor sa se mute la casa. Ce-i cu oamenii in varsa si cu casele?
Mie nu mi-ar place la casa pt ca in primul rand mi-ar lipsi enorm internetul meu de mare viteza <3, mi-ar lipsi vecina de palier pe care o prind o data la 2 zile cu urechea lipita de usa
[de fiecare data ma intreaba dak prin usha mea trece caldura sau daca am centrala in casa
ca se simte cald pe palier si nu stie de unde ], mi-ar lipsi nenea ala de la parter care isi repara dacia lui 1100 de cand am fost eu indeajuns de mare
incat sa ma uit in siguranta pe geam [mama cred ca regreta k nu m-a lasat sa ma uit pe geam inainte de stadiul asta] plus ca mi-ar lipsi panorama superba din spatele blocului cu case darapanate si cu competitia acerba
dusa inrte 2 mari supermarketuri de renume construite exact in spatele blocului.

Cam aici se termina ideile mele despre mine, daca mai stiti ceva ce nu am mentionat amintiti-mi. Am sa adaug eu......... eventual