Expresii

Am primit prin mail explicatiile unor expresii de origine engleza ce-i drept. M-am gandit ca nu sunt eu singura curioasa asa ca iata cateva lucruri interesante din istorie:

De ce nu-si spalau farfuriile stramosii nostri, de ce se credea ca rosiile sunt otravitoare, de unde vine expresia "It's raining cats and dogs" .....

Raspunsurile le gasiti mai jos.

Igiena:

Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si caini":

Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa.. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...

Pragul:

Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.

Rosiile sunt otravitoare:

Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.

Farfurii din coaja de paine:

Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire.. De aceea, se intampla des ca vasele sa faca viermi... Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.

Priveghiul:

Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori , rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.

Salvat de clopotel:

Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").

TIR

Putini stiu prin cate sporturi am trecut la viata mea care nu e nici pe departe terminata.

Aseara stateam cu ochii pe tavan ne fiind capabila sa adorm si atunci m-a lovit.

Mi-am adus aminte de perioada in care am practicat tir sportiv. Trei ani acumulati, unul la Dinamo, doi la CSS Triumf.

Doar naiba stie cum ce chema bucata aia de rahat pe care o numeam pistol dar, Doamne, ce l-am mai iubit. Mi l-as fi lipit in palma doar ca sa nu trebuiasca sa-l predau la sfarsitul antrenamentelor.

Se incarca manual, alica cu alica, era atat de vechi incat ii trebuia reglata catarea de cel putin trei ori in doua ore de antrenament. Crosa era insa imposibil de reglat, umplem golurile cu rumegus amestecat cu aracet. Imi placea sa fac asta pentru ca trebuia sa modelez pasta cat era inca moale, deci imi dadea sansa sa ma mozolesc.

Zece focuri de incalzire pe alb, zece de reglaj si incepea antrenamentul. “Inca zece” parca o mai aud inca pe doamna Gabi spunand. “Nu plecam d-aici pana nu-mi faci 100 de puncte curate.” Si mie-mi convenea, parca ratam de dracul de-a o lungi la nesfarsit in poligon.

Primul an de la Dinamo, oricat m-as stradui a trecut ca prin ceata. Am batut recordul pentru viteza de reactie, 0,5 sutimi daca-mi aduc aminte corect, vre-o doua mentiuni si participare la vre-o 3 concursuri.

Sfarsitul la Dinamo a venit o data cu retragerea antrenoarei.

Triumf si domnul antrenor Stefan Olteanu e cu totul alta poveste. Lcocul 2 la juniori 1 si locul unu la juniori 2, aceeasi antichitate de pistol totusi. Diferit era faptul ca Triumf este un club axat in mare majoritate pe pusca si eu eram singura floricica cu un pistol de un kil jumate, pe langa cele 7 kilograme impunatoare ale pustii dupa care salivam necontenit. Am infruntat-o intr-un final cu 5 focuri, pe tinta insa au ajuns doar doua si-am lasat-o balta.

Am evoluat pentru cateva luni pe pistolul cu gloante pe care il stapaneam destul de bine si apoi m-am lasat. M-am plictisit, sau nimeni nu m-a incurajat indeajuns de tare sau caracterul meu delasator a scos la iveala raul. Cine stie ce s-a intamplat, cert e ca mi-e atat de dor sa apas pe tragaci, mi-e dor de mirosul de praf de pusca din poligonul de glont (50m), mi-e dor sa incarc alica dupa alica, mi-e dor de focurile pe alb, de competitii, de colegi, de costumele pe care ii facea pe cei de la pusca sa mearga caraghios si mi-e dor de micuta masinarie din poligonul de aer (12m) ce plimba tinta inainte si inapoi.

Vreau sa dau timpul inapoi. L