Din pacate pentru mine si inca o duzina de copii fundu’ curtii a reprezentat in mare spatele blocului din lacul tei sector 2 Bucuresti. Acolo ne adunam cel putin 20 de boraci mai mari sau mai mici cu planuri si idei de jocuri noi sau vechi.
Copilaria mea a fost cat de fericita cu putinta avand in vedere faptul ca am locuit la bloc de cand muica m-o facut. Bloc de apartamente, 8 etaje, doua scari (A si B) dintr-un cartier pe cat posibil de civilizat.
In bloc eram 12 copii – o duzina de copii de toate formele si din productii diferite.
Si vara. Vara era sezonul nostru preferat. Stateam pe maidan de dimineata pana seara, ne dadeam cu rolele, ne juleam si ne duceam acasa bocind. Dupa jumatate de ora eram iar pe strada ori cu coarda ori cu mingea ori cu un bolovan de BCA pe post de creta.
Paturicile intinse in gradina din spate a blocului, sub corcodus si terenurile de fotbal improvizate in parcare erau la ordinea zilei.
Eu nici o data nu am avut parte de o gasca unita, fiecare cu ale lui, baietii cu fotbalul (cel mai mic era cu soldateii) fetele cu papusile si in special una din ele cu “babisoiul” . Nu imi aduc aminte exact cum arata acel “babisoi” dar stiu ca era un bebelusi cu ochii pe jumatate scosi, fara ploape si ruginiti de la zecile de baitze a caror fusese victima.
Un singur lucru ne-a unit cu adevarat si aceea a fost Betty. Betty, o catelusa vagaboanta adoptata de tot blocul. O indopam cu toate bunatatile pentru catei si nu numai.
O catelusa dolofana alba cu pete maro si negre. Am tinut-o pentru mult timp in adaposturi improvisate din cutii de televizor acoperite cu celofane, pungi, plastic si alte lucruri impermeabile printre care o umbrala de terasa semi-rupta. Dupa ce ne-am dat seama ca la prima ploaie, oricat de acoperita ar fi cutia din carton tot o sa se inmoaie si Betty ramanea fara adapost pana faceam rost de alta cutie ne-am decis sa construim o cusca asa ca eu am cumparat un borcan de cuie si am “imprumutat” , fara vointa de a le mai returna, nijte balamale de la mama (mama lucra pe timpul ala in industria lemnului…facea mobila mai exact).
Baietii au furat niste placi de lemn semi-putrezit din curtea depozitului de lemne (fie vorba intre noi era mai mult depozit de caini decat de lemne) din spatele blocului, intr-un final apare si responsabilul cu fierastraul.
Incepem sa taiem (buricele degetelor), sa batem cu ciocanul (peste degete) si sa instalam balamalele. Am turnat un tipat de ciment ca sa nu plece cusca d-acolo si am trantit casuta intr-un colt de bloc.
Cu toate ca am muncit mai mult de trei sferturi de zi la casuta aia nici o data nu ne-am simtit mai bine si nu ne-am distrat mai frumos decat atunci.
La cateva luni dupa experienta catelusa cea alintata ne-a fost rapita apoi cusca ne-a fost furata.
Tiparul din ciment prost amestecat inca mai exista. De fiecare data cand vreau sa-mi amintesc de copilarie ma duc acolo, in spatele blocului, unde stiu ca o frantura din trecutul meu e imortalizata intr-un patrat de ciment turnat de cativa pusti zapaciti.
