duminică, 25 aprilie 2010

Der Rest ist Schweigen / Restul e tacere



Sein oder Nichtsein; das ist hier die Frage:

Obs edler im Gemüt, die Pfeil und Schleudern

Des wütenden Geschicks erdulden oder,

Sich waffnend gegen eine See von Plagen,

Durch Widerstand sie enden? Sterben - schlafen -

Nichts weiter!

/

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea!

E oare mai de laudă să suferi

În sinea ta, săgeţile şi praştia sorocului vrăjmaş,

Sau mai degrabă să te-narmezi în faţa unei mări

de zbucium şi prin luptă s-o răpui?

să mori, să dormi... nimic mai mult!

Asa suna Hamlet in germana si asa suna in romana.

Am promis ca ma intorc cu un Update la postul cu “Mergem la teatru” dar teatrul a fost atat de frumos incat merita un post propriu.

Un personaj de film a spus prin ’87 “That’s why I love art man, You never know when is bull crap.”

Eu tind sa-l contrazic.

Hamlet, varianta secolului 21, regizat de Thomas Ostermeier nu admite cacat. Romantismul supraregizat al vremii este inlaturat definitiv iar nebunia lui hamlet e conturata puternic prin iesirile sale dar si prin piesa de teatru regizata de propriul sine pentru a dezvalui unchiului sau cunostintele despre moartea regelui.

Are umor de calitate iar actorii sunt capabili sa interactioneze cu publicul intregrandu-l in spectacol.

Pentru 2 ore si jumatate am pasit in lumea lui Hamlet fara a o parasi o secunda pe cea in care traiesc.

Aplauze, Aplauze de un million de ori APLAUZE.

joi, 22 aprilie 2010

Mergem la teatru

Bine, bine, nu MERGEM ci merg. Merg pentru ca restul lumii pare-mi-se a avut parte in copilarie de o reprezentatie esuata a Motanului Incaltat pe la Tandarica. Da, sunt de acord ca Antonio Banderas e mult mai bun in rolul asta mai ales ca nu tre sa-i vezi moaca dar totusi, fi-ti rezonabili, mai da-tii teatrului o sansa.
Revenind in actualitate, MARE EVENIMENT MARE la Teatrul National Bucuresti (pentru astia mai tineri TNB, sau cladirea aia mare din centru Bucurestiului pe care va urcati voi ca sa ajungeti pe terasa La Motoare) : Hamlet de William Shakespeare pe 24 si 25 Aprilie. va fi jucat de o trupa nemteasca in frumoasa dar intortocheata limba germana-noroc ca incerc sa descifrez de ceva vreme un ghid de conversatie roman-german (pentru ca romanii nu-s in stare sa-l puna in scena... OK, OK, nu critic, anunt) cu subtitrare in limba romana pentru astia mai neintruiti dintre noi. O sa fie "cel mai film 3D" din cate ati vazut.
Vestea am aflat-o de pe site-ul Kudika recte : http://www.kudika.ro/articol/timp-liber~alternatimp/8226/hamletul-din-constelatia-shakespeare.html. Se pare ca abonarea la un site de moda are avantajele ei.
Revin cu un update duminica seara cand ma intorc de la paranghelie.

marți, 20 aprilie 2010

Povestea confuziei mele generale

Cine ar fi crezut ca o sa ajunga intr-un impas mai mare decat capul ei, si tocmai privind viata, viitorul? Cand era mica stia sigur ce-o sa faca. Voia sa se inroleze in armata, voia sa faca parte din cavaleria calare sau din garda regala. Atunci motivele erau simple: unu pentru ca-i placeau caii si doi pentru ca-i placeau uniformele. Cand a mai crescut a ramas ferm pe pozitii privind cariera militara insa garnizoana s-a schimbat. Parca ar fi vrut sa piloteze un avion. Da, sigur ar fi vrut sa piloteze un avion, deci marina militara suna de minune.
Taras grabis a venit si clasa a 6-a cand s-a inscris la cursurile de tir sportiv, asadar nu deviase de la cale. Academia militara sa fie.
In clasa a 7-a insa au inceput cursurile de handball care nu aveau nimic in comun cu militaria si au durat pana intr-a 9-a . Intre timp, la orele de desen dintr-a 8-a a descoperit istoria artei si modalitatea de a desena schite pentru hainute sau design de interior iar pregatirile pentru examenul de capacitate au buimacit-o definitiv cand istoria contemporana a devenit atat de fascinanta. Cine ar fi crezut ca pe marginea unui eveniment armat de amploare mondiala insirat pe o durata de 6 ani se pot dezvolta atatea subiecte de carti. Se pare totusi ca infuentele visului din copilarie nu disparusera de finitiv totusi iar pe marginea celui de-al 2-lea Razboi Mondial a citit pe putin 10 carti.
Dezamagirea a venit o data cu liceul cand nu a reusit sa intre la Tonitza si computerul a repartizat-o intr-un liceu tehnologic uitat de lume, pe undeva prin baneasa, macar daca ar fi fost admisa la liceul de aviatie, in schimb liceul asta avea practica in ecologie. CAH! In timpul liceului nu s-au discutat niciodata planurile elevilor dupa absolvire asa ca le-a amanat si ea iar cand a venit momentul de a alege o facultate era cu capul in nori si mai confuza ca niciodata.
Stia anumite lucruri, stia ce-i place si ce nu.
Desi matematia era distractiva in orele de liceu era nu trebuia sa faca lait motivul in facultate asa ca politehnica si constructiile se elimina.
Ii placea sa deseneze, si e chiar buna la asta insa mama i-a spus ca e nevoie de mita pentru a intra la arte sau la arhitectura.
BINE!
Atunci ii place limba engleza, deci alegem limbi straine. "Dar ce-ai sa faci cu limbile straine?" intervine iar mama si atunci ne uitam in alta disrectie.
Teatru? Film? "O sa ajungi o actrita fara loc de munca, poate poti sa dai o reprezentatie din cand in cand in parc si sa te rogi sa-ti arunce cineva 50 de mii ca din meseria asta nu se traieste." PFFF, da, si acum o indeamna sa faca voluntariat, de parca din asta se traieste.
BUN! Am inteles, e suficient de insipida si neinteresanta incat sa ajunga somer de profesie daca o ia pe calea asta asa ca arunca si ideea cu teatrul in coltul intunecat.
Unde a ramas militaria intrebati? In pom sau mai bine zis in pod si n-are cine o da jos, in copilarie cand totul era posibil, in trecut cand nimeni nu-i explicase ca "alegerea ta" nu e de fapt alegerea ta, in antrenoarea de la tir care s-a pensionat fara sa-i pese de elevii ei, in reactoarele avionului F-14 pilotat de locotenentul Pete Mitchell. IN FILME.
E nevoie de rezistenta fizica pentru a intra la academia militarasi dupa ce s-a lasat de handball numai ceea ce se numeste silueta nu are. Cum ar fi ca o tipa de 75 de kile sa alerge dezlanat si gafaind in fata comisiei de admitere?
Nu se cade.
Pai si atunci ce a ramas?
Istorie! Dar sa devina provfesor de istorie nu-i surade.
Relatii internationale. Suficienta istorie, mai ales contemporana, limbi straine, pe cat posibil, un pic de geografie, un pic de psihologie politica... STAI ASA!
Politica? Doamne Dumnezeule, (nah ca l-am pomenit si p-ala rau) Pai ea fuge mancand pamantul cand aude de politica, apo management si organizatii nonguvernamentale!
ONU?
CECO?
UNESCO?
UE?
De ce?
Unde?
Cand?
Cum?
Moneda europeana?
Conflict armat?
Razboi rece? De ce?...De trefla.
Iraq? Motive? ...PETROL? E o lume nebuna, da, dar nu trebuia facuta o disciplina pe tema asta. Oricum e prea tarziua sa se retraga. A pornit pe un drum gresit si e cu sens unic.
Zilele trecute cauta ceva intr-un sertar cu poze vechi si a gasit poze de la ruperea turtei, o traditie tampita romaneasca ce implica printre altele si asezarea pe o tava a diferitelor obiecte pentru ca prichindelul sa insface ceva de acolo. Se zice ca ceea ce alege o sa-i placa sa faca.
Ea alesese pixul!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

pentru sis


Tow of sisi's favorite characters