Incepand cu luna Martie am intrat in afacerea asta cu capul inainte. Pentru prima oara in viata mea mi-am asumat consecintele unei decizii luate la repezeala si platesc, platesc.
Denisa, colega mea de design vestimentar ma bruia de ceva vreme cu povestea unui mail pe care-l tot rata ca mai apoi sa-mi povesteasca faptul ca mailul era o confirmare de participare, ca voluntar, la un mega festival de jazz. Cum eu sunt maniaca a muzicii ca arta am primit vesea cu un “YEY!” si un “crezi ca pot sa vin si eu?”, am putut, si intr-o duminica dimineata, intr-o sala de intruniri, dintr-un hotel de la piata muncii a inceput aventura mea ca voluntar.
La inceput au fost lucruri marunte, condimentate cu cerinte mai nonconformiste, task-uri, echipe, oameni noi si interesanti. Copii revolutionari care fac un lucru din placere, nu din dorinta de-a scoate bani.
Mi-am incercat mana la scris comunicate de presa fara vre-un rezultat pozitiv insa. Primele mele comunicate de presa au fost respinse cu raceala, dar nu-mi pierd speranta, stiu ca intr-o zi o sa ma citeasca mii de oameni iar cei care n-au avut inrcredere in mine o sa-si bage unghiile-n gat atunci cand, fals ,imi vor spune “stiam ca ai sa reusesti”.
La inceput am fost atentionati ca pana la incepera festivalului o sa avem un program relaxat, 6 ore, duminica de duminica, dar apoi vom intra in full mode, ce nu ne-a fost explicat insa este ‘ce inseamna full mode?’ dar am aflat nu e nicio problema si ca sa va luminez si pe voi, programul meu e de la ora 8 la ora 21 dupa care imi voi misca fundul obosit la una dintre locatiile de concerte pentru ca “cine stie, poate mai avem nevoie de tine”.
Ca sa nu mai intru in polemici o sa spun pe scurt ce ma enerveaza. Faptul ca nu exista nici macar un covrigel sau un pahar cu apa moca, faptul ca atunci cand trebuie sa plecam sa facem promovare nu ni se deconteaza transportul , faptul ca lumea vorbeste impreuna si se intelege separat, faptul ca, pentru o firma organizatoare de evenimente , ei sunt teribil de dezorganizati , faptul ca o oprire de 5 minute la un chiosc e pierdere de timp, pe cand o oprire la cantina facultatii de drept e in regula atata timp cat cel in control spune ca este in regula, faptul ca ma invart ca o oaie capie fara sa rezolv nimic pentru ca singura modalitate de-a rezolva ceva e prin intermediari si intermediarii sunt incapabili de comunicare etc etc.
M-am invartit dupa cires cat m-am invartit si-am ajuns in propriul meu corcodus, in care sunt propriul meu sef asta daca se va ajunge intr-un final la o concluzie.(MA DUC MAINE DE LA 8 LA LICEU SAU NU? - inca n-am aflat raspunsul)
Are si parti positive voluntariatul asta, insa si cea mai mare dintre ele e ca este o experienta grozava, mai ales pentru un copil de facultate in cautare de ceva fun de facut. Eu una abia astept concertele.
Nu ma lasati sa muncesc degeaba si veniti sa vedeti roadele muncii atat ale mele cat si a altor 20 de oameni la fel de obositi si la fel de scosi din galosi ca si mine in perioada 7 – 13 mai. Concerte de jazz, blues si pop la sala ArCub (in spatele TNB-ului – unde elevii si studentii au intrare gratuita) cat si la club Tribute cu 25 de lei pe intrare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu