duminică, 25 aprilie 2010

Der Rest ist Schweigen / Restul e tacere



Sein oder Nichtsein; das ist hier die Frage:

Obs edler im Gemüt, die Pfeil und Schleudern

Des wütenden Geschicks erdulden oder,

Sich waffnend gegen eine See von Plagen,

Durch Widerstand sie enden? Sterben - schlafen -

Nichts weiter!

/

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea!

E oare mai de laudă să suferi

În sinea ta, săgeţile şi praştia sorocului vrăjmaş,

Sau mai degrabă să te-narmezi în faţa unei mări

de zbucium şi prin luptă s-o răpui?

să mori, să dormi... nimic mai mult!

Asa suna Hamlet in germana si asa suna in romana.

Am promis ca ma intorc cu un Update la postul cu “Mergem la teatru” dar teatrul a fost atat de frumos incat merita un post propriu.

Un personaj de film a spus prin ’87 “That’s why I love art man, You never know when is bull crap.”

Eu tind sa-l contrazic.

Hamlet, varianta secolului 21, regizat de Thomas Ostermeier nu admite cacat. Romantismul supraregizat al vremii este inlaturat definitiv iar nebunia lui hamlet e conturata puternic prin iesirile sale dar si prin piesa de teatru regizata de propriul sine pentru a dezvalui unchiului sau cunostintele despre moartea regelui.

Are umor de calitate iar actorii sunt capabili sa interactioneze cu publicul intregrandu-l in spectacol.

Pentru 2 ore si jumatate am pasit in lumea lui Hamlet fara a o parasi o secunda pe cea in care traiesc.

Aplauze, Aplauze de un million de ori APLAUZE.

Niciun comentariu: