Concediu Permanent

Concediul permanent este, pentru mine, demisia. Deci DA, mi-am dat demisia. Nu, nu acum, sunt in concediu permanent de vre-o saptamana. Pana sa-ti dai demisia injuri de mama focului actualul loc de munca, fiecare minutel stat peste program, salariul, colegii, tramvaiul, faptul ca trebuie sa pleci cu o ora mai devreme d-acasa pentru a ajunge la timp la serviciu si nu in ultimul rand concediul, pentru ca a fost prea scurt.

Boooooon, nu ti-au convenit toate cele de mai sus si te-ai prezentat la doamna "tanti-responsabila-cu-demisii-si-angajari" cu o foaie alba si spui: "Spuneti-mi si mie ce tre' sa scriu ca nu stiu." Dupa ce ai incropit cateva hieroglife stalcite si-o semnatura inventata pe loc mai ai de stat cu "echipa" aia fabuloasa, laudata in anuntul de angajare inca 15 zile nenorocite, ok, nu-i bai. Problema este ca incepe sa-ti placa, toata lumea e mai vesela si mai sociabila, tu ai mult chef de munca si de caterinca si colegii iti devin prieteni. Da frate, in alea 15 zile se leaga niste prietenii de mai ca nu-ti mai vine sa pleci, toata lumea se intreaba "ce-o sa facem noi fara tine?" si alte cacatele d-astea.

Ai trecut si peste lacrimile de ultima zi, alea-nghitite-n sec si urmeaza EA, doar EA ziua libera care e fabuloasa: te trezesti la cat vrea p... ceasul tau biologic, manaci in pat, te uiti la TiVi, te duci la cumparaturi ca sa cheltui un ultim salariu stai cat vrei de tarziu seara si ti se pare ca exista miliarde de lucruri pe care le-ai putea face in timpul asta liber, atat de vast. Si cam atat. Vine a doua zi si incepi sa suni pe la prieteni, prieteni care nu ies afara in clipa aia pentru ca ei muncesc. Ok, o faci si p-asta, iti calci pe inima si iesi singura, o zi, doua , trei, patru a cincea zi intrii pe eJobs.

Trebuie sa-ti gasesti ceva de lucru, asa nu se mai poate!
Pana ma suna bulangii m-am apucat de altceva: i-am pictat pe usa pe Edward si Jacob ( cine zicea ca nu-s dementa? se insela asta-i tot ce pot sa zic), am citit Macbeth intr-o sigura zi in parc (si-n romana si-n engleza), m-am apucat de Rosu si Negru (si l-am lasat balta,) invat germana (doamne cat urasc semnele alea de pronuntie), fac poze, scriu pe blog si pe twitter, ma uit la seriale proaste de comedie si sunt fericita ca mai sunt ratacite si CSI: NY si Ghost Whisperer o data pe sptamana printre ele, inventez retete si-am reluat legatura cu vechii prieteni.

CINE zice ca n-ai ce face dupa ce ti-ai dat demisia? Mwhaha