Zilele de nastere put din mai multe privinte. Put ca o masea stricata, ca un rahat. Put ca un cadavru in descompunere.
Zilele de nastere put in primul rand, pentru ca nu ai cum sa te bucuri de ele. Pentru ca in saptamana cu pricina lucrezi cu norma intreaga la copt, gatit, ornat, aranjat. Put pentru ca in ziua respectiva esti angajata pe post de receptionista: Raspunde la telefon, inchide telefonul, raspunde la usa, inchide usa.
Zilele de nastere put pentru ca iti faci planurisi perante cu privire la cadouridoar ca sa ai o mare dezamagire atunci cand le desfaci. Put pentru ca in ziua aceea iti dai seama cine iti este prieten si cine nu. Zilele de nastere put pentru ca majoritatea se dovedesc a nu fi chiar asa prieteni cum ii credeai.
Zilele de nastere put pentru ca nu sarbatoresti pe cine trebuie. In urma cu N ani, o tanti, undeva intr-o maternitate se chinuia ore bune sa te cace. Ea ar trebui sarbatorita. "Ehe heeee! La Multi Ani mama! Ai implinit 20 de ani de la durerile alea apocaliptice care te-au marcat pe viata."
Zilele de nastere put pentru ca a doua zi tu esti prostul care curata voma din cada si frimiturile de biscuiti calcati in picioare de pe covor. Si mai put pentru ca tu ai investit in tambalau mai mult decat au investit prietenii tai in cadouri pe cand, conceptul iti da o iluzie de roz, puf si tratatii regesti.
Si totusi, niciuna din astea nu e problema cea mai mare.
Problema cea mai mare e ca mori. Nu azi, nu maine, dar intr-o zo mori. Cu fiecare etapa a varstei, treci prin cele mai jenibile momente doar ca sa mori. Si pentru o iubitoare de eternitate, ca mine, moartea nu poate sa aiba decat o conotatie apocaliptica. De ce sa imi sarbatoresc pasii catre descompunere intr-o cutie de doi metrii lungime?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu