[Cotrobaind printre niste documente mai vechi, din anul 1 de facultate, de pe un dvd am gasit un text scris de mine cu scopul postarii lui pe jurnalul din hai faiv. nu stiu ce m-a retinut asa ca am zis sa-l postez aici. Enjoy.]
Invat. Maine am ultimul examen si invat. Sau poate nu.
Ma uit la ceas. Ora 21:01.
“Ah! Am ratat ora fixa milimetric.”
Acum invat. Chiar invat.
Iau foile in mana si incep sa citesc: “ In august 1916, la inceputul razboiului de intregire nationala…”.
Ceva ma face sa imi intorc capul pre geam. E asa de..noapte.
Un buzz pe messenger ma trezeste din transa.
E el. Vrea ceva. Nu-mi pasa ce vrea. “doar am scris la status ca invat”
Ridic foile aproape de ochi si citesc: “In august 1916, la inceputul razboiului de intregire nationala a Romaniei, guvernul de la Bucuresti era prezidat de Ion I. C. Bratianu”.
Nu m-am mai uitat de mult la ceas. Imi ridic privirea: 22:01. Nu se poate. Deja incep sa devin suspicioasa.
Oare chiar nu mi-e dat sa vad ora fixa in seara asta?
Invat. Gata, invat. Maine e ultimul examen, trebuie sa invat.
Nici nu apuc sa arunc o privire peste miile de litere asezate intr-un consens pe foaie,
parcaasteptand sa fie citite ca patru zgomote identice imi atrag atentia.
Arunc foile cat colo si sar la calculator.
Tot el. Voia o melodie.
“Nu, nu am odc-ul deschis si mi se blocheaza calculatorul daca il deschid. Ma intorc la invatat”
“Da, numai de invatat nu-ti arde tie.”
Aici are dreptate.
Ma duc pana la bucatarie, poate gasesc ceva interesant de facut ca sa-mi stimuleze intentia de
ainvata.
Dar inainte, sa ma uit la ceas. E 23:01.
Asta e culmea. Sunt blestemata sau nu ma iubeste chiar nimeni la ora asta?
Ajung la bucatarie, deschid frigiderul si ma holbez doua minute la rafturile pline cu mancare
deunde puteam sa-mi aleg absolute orice.
Nu gasesc nimic interesant.
Trantesc usa. “Parca as vrea ceva dulce”
Incep sa cotrobai prin locurile bine stiute de “ascuns” dulciuri.
Sunt dezamagita. Nimic dulce pentru mine.
Dau drumul la radio. Ascult o piesa in acorduri de chitara.
E trista.
Ma intreb ce simtea compozitorul ei in momentele respective. Poate nimic, poate totul.
Apas butonul pe care scrie OFF cu litere de-o schioapa. Muzica nu ma ajuta cu nimic.
Poate doar sa-mi stimuleze gandirea filozofica iar eu acum trebuie sa gandesc rational.
Trebuie sa le ordon picioarelor mele sa se indrepte spre dormitor, fundului meu sa se aseze pecanapea si ochilor mei sa citeasca cele 100 de intrebari si raspnsuri pentru examenul de maine.
Picioarele pornesc intr-un final spre dormitor dar ochii nu nu au vrut sa-mi asculte comanda si se atintesc asupra ceasului.
Ora 0:01.
Trebuie sa impartasesc experienta mea si cu altii.
Ma instalez comod in fata calculatorului, dechid un document alb si incep sa scriu “Invat. Maine am ultimul examen si invat. Sau poate nu. Ma uit la ceas. Ora 21:01…”
Cand termin ma uit la ceas, e 1:01.
N-am invatat. Din cauza ceasului n-am invatat.
Asa ca il scot din priza.
Acum invat. Chiar invat.
Am invatat.
Un comentariu:
ce bine ca ceasul meu nu mai are baterie, ceasul de pe linia de start de la pc e scos si mobilul e inchis:)))
Trimiteți un comentariu