Am Visat

Am visat.

Germania. Nu pot sa spun daca e vara sau iarna. E o Germanie ciudata.

Fugim. Fugim din America. Nu stiu pentru ce.

Zburam.

Aterizam.

Intr-o secunda suntem pe plaja.

O apa limpede se intinde dincolo de orizonturi. O apa limpede si albastra.

Lume, galagie, copii, culori si jucarii. Lopatelele si galetusele pentru nisip au inundat plaja.

Fustita alba pana la genunchi aluneca practic de pe mine si maieul negru cu danteluta il las in bataia vantului.

E apusul.

Soarele rosiatic aprinde oceanul. In sfarsit. Apa si focul contopite intr-un intreg.

Si arde. Totul arde si in in valvataia aceea o briza imi zburleste pielea.

El sta.

Se uita la mine, la chipul meu fericit. Sunt implinita. Pe deplin implinita si el stie asta. Si ma iubeste pentru asta si eu il iubesc pentru simplu fapt ca exista.

Cerceteaza imprejurimile. In atentie I se iveste o salina, sau o pestera plina cu sare inundata de ocean.

Intram. E rece. E atat de rece. Si totusi, la el in brate e cald.

De fapt e cald doar pentru faptul ca e langa mine.

E cald pentru ca simt ca ma iubeste.

Iubirea lui ar putea sa topeasca un iceberg.

Iubirea lui pentru mine si iubirea mea pentru el , la o lalta ar putea sa topeasca intreg cercul polar. E ca incalzirea globala. Doar ca de zece ori accelerata.

Nu trece o clipa si ne aflam la mile departare de plaja cufundata in apus.

E iarna. Ma simt ca intr-un glob de zapada.

Totul pare fals, de plastic. Pana si oamenii. Sunt visatori. Isi imagineaza un viitor mai bun si vorbesc depre micutul lor orasel cu dragoste si bucurie.

Micutul lor orasel. Bine spus. Oraselul era compus dintr-o piata rotunda cu un bradut modest impodobit intr-un colt.

O piata rotunda inconjutara de cladiri vechi, modeste.

El face o poza bradutului impodobit cu beteala albatra.

Ninge cu fulgi de hartie. Nu e frig dar suntem imbracati de iarna.

Un palton alb imi acopera corpul pana la glezne si o manseta de blanita imi invaluie incheieturile mainilor. Caciulita de blana alba.

Ici colo mici gramajoare de plastic vopsit in alb. E zapada.

Ma simt ca o regina de gheata. Regina care stapaneste tinuturile intinse ale inimi lui.

Si rad.

Rad cu gura pana la urechi. Sunt fericita.

Ma iubeste.

O camaruta mica. O camaruta mica apare in jurul nostru. Are un pat suspendat pe care e asternut un presulet traditional romanesc.

Deasupra un raft pe care sunt asezate cutiute din fier in care se afla decoratiuni de razboi.

Cutiutele din fier vopsite rosu sunt pline de praf.

Aleg una la intamplare.

O scutur, o deschid si o decoratiune mai speciala din aluminiu, in forma de inimioara pe care e gravata … zvastica imi acapareaza atentia.

Stiu ca nu e bine ce fac dar imi place, imi place atat de mult.

Sunt sigura ca detinatorul ei nu se va supara.

Si rad.

Rad cu gura pana la urechi. Sunt fericita.

Ma iubeste.

Si ma trezesc…